Modulul 4 Remedii internaționale

Rezultate

La finalul acestui modul veți putea:

  • să identificați mecanismele existente la nivel internațional la care se poate recurge atunci când există o încălcare a drepturilor copiilor
  • să identificați ce mecanisme să utilizați și cum să alegeți dintre diferitele alternative existente
  • să înțelegeți ce înseamnă abordarea strategică a cazurilor și cum poate fi utilizată pentru a îmbunătăți respectarea drepturilor copilului

Structura acestui modul

Acest modul prezintă mecanismele și organismele existente și cum poate fi aleasă cea mai bună cale atunci când este vorba de încălcări ale drepturilor copiilor.

  • Prezentare generală a organismelor internaționale relevante pentru problematica drepturilor omului / copilului
  • Prezentare generală a diferitelor mecanisme internaționale
  • Identificarea criteriilor care vă pot ajuta să optați între mecanismele și organismele la care se poate recurge într-un anumit caz
  • Identificarea condițiilor pentru utilizarea unui anumit mecanism
  • Utilizarea mecanismelor internaționale în abordarea strategică a cazurilor
  • Exercițiu

Materiale necesare pentru acest modul

Având în vedere că în acest modul ne vom axa pe mecanismele existente la nivel internațional, este util să aveți următoarele documente la dispoziție:

Partea 1

Prezentare generală a organismelor internaționale relevante pentru problematica drepturilor omului / copilului


Introducere

Acest modul prezintă organismele responsabile de monitorizarea și controlul punerii în aplicare a tratatelor referitoare la drepturile omului la nivelul Națiunilor Unite și al Consiliului Europei.

Există numeroase organisme și mecanisme care au ca scop punerea în aplicare a drepturilor copilului la nivel național, dar și internațional. Acest modul își propune să vă ofere o imagine de ansamblu a acestora, pentru a vă ajuta să valorificați aceste mecanisme în activitatea dvs profesională.

Deși este posibil ca toate comitetele de la nivelul ONU să abordeze probleme legate de protecția drepturilor copilului, cele mai importante și mai active în domeniu sunt Comitetul pentru Drepturile Copilului, Comitetul pentru Drepturile Omului și Comitetul pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale. La nivelul Consiliului Europei, vom examina îndeaproape Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), Comitetul pentru Prevenirea Torturii și Comitetul European al Drepturilor Sociale.

“Organismele de monitorizare a tratatelor”, așa cum sunt adesea denumite, sunt comitete alcătuite din experți independenți care se reunesc de două sau trei ori pe an, la Geneva, și realizează o serie de sarcini în conformitate cu prevederile tratatelor în baza cărora au fost înființate. Acestea includ revizuirea rapoartelor periodice ale statelor părți, revizuirea plângerilor individuale, efectuarea de anchete la nivelul țărilor, adoptarea unor comentarii generale care interpretează prevederile tratatelor și organizarea de discuții tematice privind tratatele.

1. Națiunile Unite

Drepturile copilului în sistemul Națiunilor Unite

Ca parte a activității ONU privind drepturile omului, elementul drepturilor copilului joacă un rol tot mai important în activitatea organizației. Drepturile copilului sunt incluse în majoritatea tratatelor, convențiilor și declarațiilor ONU. Scopul este de a reaminti că drepturile copilului sunt parte integrantă a drepturilor omului, iar copiii sunt, în primul rând, oameni.

Atenția sistemului ONU asupra drepturilor copilului s-a intensificat după adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Convenției cu privire la drepturile copilului. Comitetul pentru Drepturile Copilului (CDC) este principalul organism format din experți independenți care monitorizează punerea în aplicare de către statele părți a convenției și a primelor două protocoale opționale ale sale. De asemenea, acesta examinează plângerile depuse în baza procedurii de comunicare stabilite în temeiul celui de al treilea protocol opțional.

Mai mult, o dată la doi ani, în cadrul sesiunii din septembrie, Comitetul organizează o zi de discuții generale (Day of General Discussions - DGD) privind una dintre prevederile Convenției cu privire la drepturile copilului, pentru a emite recomandări mai detaliate guvernelor.

În afara acestui Comitet, există numeroase alte organisme care au atribuții legate de drepturile copiilor:

Adunarea Generală a ONU oferă un cadru de discuții; o dată pe an, aceasta examinează raportul și declarația Comitetului CDC și ale reprezentanților speciali ai Secretarului General privind copiii în conflictele armate și violența împotriva copiilor și adoptă o rezoluție privind drepturile copilului.

Consiliul pentru Drepturile Omului este principalul organism ONU responsabil de monitorizarea și protejarea drepturilor și libertăților fundamentale. Acesta organizează trei sesiuni pe an, în cadrul cărora sunt discutate și dezbătute o gamă largă de probleme legate de drepturile omului, inclusiv de drepturile copilului.

Există o serie de alte mijloace prin care se pot promova drepturile copilului la nivelul Consiliului, inclusiv procedurile speciale al căror rol este de a examina, monitoriza, consulta și raporta public asupra situației drepturilor omului în anumite țări sau teritorii sau asupra unor teme de interes major. Evaluarea periodică universală (UPR) este un mecanism prin care Consiliul pentru Drepturile Omului examinează o dată la fiecare patru ani și jumătate situația drepturilor omului în fiecare stat membru ONU.

Chiar și Consiliul de Securitate al ONU se concentrează pe anumite aspecte legate de drepturile copilului, în special când vine vorba de copiii aflați în situații de conflicte armate.

În fine, există o serie de agenții ONU care se concentrează direct sau indirect pe drepturile copilului. Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) este o organizație majoră la nivelul ONU care are drept scop să asigure supraviețuirea, protejarea și dezvoltarea pe termen lung a copiilor și care se ocupă în mod explicit de promovarea și protejarea drepturilor copilului. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) se concentrează pe dreptul copiilor la sănătate. Organizația Internațională a Muncii (OIM) a publicat Convenția OIM nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor, precum și Convenția OIM nr. 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă.

Printre alte organizații ONU a căror activitate are legătură directă cu drepturile copilului, putem menționa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV și SIDA (UNAIDS), Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), Fondul ONU de Dezvoltare pentru Femei (UNIFEM) și Fondul ONU pentru Populație (UNFPA).

Mai exact, există zece (10) organisme ONU de monitorizare a tratatelor, alcătuite din experți independenți, înființate pentru a monitoriza punerea în aplicare a fiecărui tratat ONU în domeniul drepturilor omului.

Comitetul pentru Drepturi Civile și Politice (CCPR) sau Comitetul pentru Drepturile Omului
Pactul ONU privind drepturile civile și politice

Comitetul pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale (CESCR)
Pactul ONU privind drepturile economice, sociale și culturale

Comitetul împotriva torturii (CAT) + Sub-comitetul pentru Prevenirea Torturii (SPT)
Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și protocolul opțional aferent (OPCAT)

Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale (CERD)
Convenția ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială

Comitetul pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor (CEDAW)
Convenția ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor

Comitetul pentru Drepturile Copilului (CDC)
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului + 3 protocoale opționale

Comitetul pentru Muncitorii Migranţi (CMW)
Convenția ONU pentru protecția drepturilor tuturor muncitorilor migranţi și ale membrilor familiilor acestora

Comitetul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CRPD)
Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități

Comitetul privind Disparițiile Forțate (CED)
Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate

2. Consiliul Europei

Consiliul Europei protejează și promovează drepturile omului, care includ și drepturile copilului. Începând cu 2006, programul “Building a Europe for and with Children” (Construirea unei Europe cu și pentru copii) a depus eforturi pentru a proteja și promova drepturile copilului în statele membre ale Consiliului Europei și a obținut numeroase rezultate precum:

  • modificări legislative și ale politicilor pentru o mai bună protecție a drepturilor copilului, printr-un set cuprinzător de standarde obligatorii și neobligatorii,
  • date colectate prin cel puțin opt mecanisme de monitorizare și de altă natură ale Consiliului Europei,
  • sprijin oferit statelor membre în punerea în aplicare a drepturilor copiilor,
  • ascultarea opiniilor copiilor pentru a fi luate în considerare în elaborarea recomandărilor,
  • dezvoltarea unor parteneriate solide cu alte organizații internaționale și non-guvernamentale,
  • dezvoltarea de instrumente accesibile, de materiale audio-video atractive și de campanii inovatoare,
  • promovarea la scară amplă a drepturilor copiilor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este o instanță internațională înființată în 1959. Aceasta se pronunță asupra plângerilor individuale sau ale statelor care acuză încălcări ale drepturilor civile și politice stabilite prin Convenția europeană a drepturilor omului. Începând cu 1998, această instituție a înființat o instanță permanentă la care cetățenii pot apela direct.

În aproape cincizeci de ani, Curtea a pronunțat peste 10.000 de hotărâri. Acestea sunt obligatorii pentru țările care au făcut obiectul plângerilor și au determinat guvernele să își modifice legislația și practica administrativă într-o varietate de domenii. Jurisprudența Curții face ca această Convenție să fie un instrument viu și puternic, menit să facă față noilor provocări și să consolideze statul de drept și democrația în Europa. Curtea monitorizează respectarea drepturilor a peste 800 de milioane de europeni din 47 de state membre ale Consiliului Europei care au ratificat Convenția.

Există numeroase exemple de reforme legislative majore la nivel național declanșate de organismele internaționale pentru protecția drepturilor omului și în special de hotărârile CEDO

Olivier De Schutter

Pentru informații suplimentare despre CEDO și procedura de depunere a unei plângeri, consultați:
www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court&c=#newComponent_1346149514608_pointer

Comitetul European pentru Drepturi Sociale (ECSR)
Carta socială europeană (ESC)

Este un tratat adoptat în 1961 și revizuit în 1996 care garantează drepturi sociale și economice ce vin în completarea drepturilor civile și politice prevăzute de Convenția CEDO, precum dreptul la locuire, sănătate, educație, loc de muncă, libera circulație a persoanelor, precum și dreptul la protecție, în special pentru familii, vârstnici, copii și persoane cu dizabilități. Carta prevede că aceste drepturi trebuie asigurate fără niciun fel de discriminare pe criterii de rasă, culoare, gen, limbă, religie, convingeri politice sau de alt fel, naționalitate sau origine socială, sănătate, apartenența la o minoritate națională, statut la naștere sau alt statut, inclusiv dizabilitate (principiul non-discriminării).

Comitetul European pentru Drepturi Sociale este compus din 15 experți independenți și imparțiali, aleși de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei pentru un mandat de șase ani, care poate fi reînnoit o dată. Instituția monitorizează respectarea Cartei prin rapoarte transmise de state și plângeri colective depuse de parteneri sociali și ONG-uri.

Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT)
Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (ECPT)

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) este un organism de monitorizare independent care face parte din Consiliul Europei. Cuprinde experți independenți și imparțiali precum avocați, medici și specialiști în probleme de detenție sau activitate polițienească. Acesta vizitează locuri de detenție pentru a vedea cum sunt tratate persoanele private de libertate. Exemple de locuri de detenție sunt: secții de poliție, închisori, centre de detenție pentru minori, centre de detenție pentru imigranți, spitale psihiatrice sau centre de asistență socială.

Pentru informații suplimentare despre CEDO și procedura de depunere a unei plângeri, consultați: https://www.coe.int/en/web/cpt/faqs#what-does-the-cpt-do

Pentru informații suplimentare despre cum sunt monitorizate locurile în care copiii pot fi privați de libertate, consultați: Practical Guide - Monitoring places where children are deprived of liberty, accesibil în mai multe limbi la: http://www.childrensrightsbehindbars.eu/outputs/practical-guide

Partea 2

Prezentare generală a diferitelor mecanisme internaționale

Acest modul prezintă principalele mecanisme care există la nivel internațional pentru reclamarea încălcărilor drepturilor copiilor în cazurile în care nu există o soluție adecvată la nivel național, enumeră comitetele competente pentru fiecare mecanism și procedura aplicabilă.

Secțiunea se încheie cu un rezumat al tuturor procedurilor existente pentru fiecare comitet.

Un mecanism de depunere a plângerilor pe probleme legate de drepturile omului este un mijloc dedicat persoanelor ale căror drepturi au fost încălcate pentru a solicita soluționarea problemelor în afara sistemelor de justiție naționale.

Rapoarte

Ce comitete?

  • Toate comitetele ONU + Comitetul European pentru Drepturi Sociale al Consiliului Europei

Procedura?

  • Primul raport la un an sau doi după ratificarea tratatului
  • Ulterior rapoarte periodice (de obicei, la fiecare 5 ani)

Cine întocmește (este responsabil de) acest raport?

  • Guvernul
  • ONG-urile prezintă de obicei un raport alternativ

Rezultatul raportului?

  • Observații finale adresate statului parte și recomandări de pus în aplicare înainte de următorul raport

Comunicări (plângeri) din partea statelor

Ce comitete?

  • Comitetul pentru Drepturile Civile și Politice (CCPR) sau Comitetul pentru Drepturile Omului
  • Comitetul împotriva Torturii (CAT) + Subcomitetul pentru Prevenirea Torturii (SPT)
  • Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale (CERD)
  • Comitetul pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor (CEDAW)
  • Comitetul pentru Drepturile Copilului (CRC)
  • Comitetul pentru Muncitorii Migranţi (CMW)

Procedura?

Plângere înaintată de un stat care pretinde încălcarea tratatului de către un alt stat.

Ambele state trebuie să fi ratificat Convenția!

Rețineți: această procedură nu a fost utilizată niciodată

Comunicări (plângeri) individuale

Care comitete?

Toate comitetele ONU + Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Mecanismul pentru depunerea de contestații individuale există, dar nu a fost pus în aplicare la nivelul Comitetului pentru Muncitori Migranţi (CMW)

Procedura?

Orice persoană poate depune o contestație împotriva unui stat la unul dintre aceste comitete, dacă consideră că drepturile sale au fost încălcare și:

  • Dacă statul respectiv este parte la tratatul care stabilește prevederi în legătură cu drepturile pretinse a fi fost încălcate; și
  • a acceptat competența comitetului de a examina plângerile individuale, fie prin ratificare sau aderare la un protocol opțional (în cazul ICCPR, CEDAW, CRPD, ICESCR și CDC) sau prin emiterea unei declarații în acest sens în baza unui anumit articol al Convenției (în cazul CERD, CAT, CED și CMW).

De asemenea, contestațiile pot fi depuse de terțe părți în numele persoanelor, cu condiția ca acestea să își fi dat acordul în scris (fără cerințe în privința formei). În anumite cazuri, un terț poate introduce o acțiune fără un astfel de consimțământ, de exemplu când este vorba de o persoană în detenție fără acces la lumea exterioară sau victima unei dispariții forțate. În astfel de cazuri, autorul contestației trebuie să precizeze clar motivul pentru care acest consimțământ nu poate fi acordat.

Toate căile de atac naționale trebuie să fi fost epuizate!

Deși există anumite variații procedurale între cele nouă mecanisme, structura și funcționarea lor sunt foarte similare. Nu este necesar ca un avocat să pregătească contestația, deși consilierea juridică poate îmbunătăți calitatea solicitărilor. Totuși, rețineți că în cadrul procedurilor nu se oferă asistență juridică.

Este important să depuneți contestația cât de repede posibil după ce ați epuizat căile de atac naționale. Orice întârziere în depunerea cazului poate împiedica statul parte să intervină în mod corespunzător și organismul de monitorizare a tratatului să evalueze în detaliu contextul real. În anumite cazuri, depunerea contestației după o perioadă prelungită poate rezulta în declararea cazului drept inadmisibil de către Comitet.

Pentru informații suplimentare despre plângerile individuale, consultați: http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/TBPetitions/Pages/IndividualCommunications.aspx#overviewprocedure

Plângerile colective

Ce comitete?

Comitetul European pentru Drepturi Sociale din cadrul Consiliului Europei

Procedura?

Un ONG acreditat poate introduce o plângere colectivă în fața acestui Comitet, dacă există o încălcare a Cartei Sociale Europene.

Nu este nevoie să parcurgeți toate căile de atac naționale!

Nu este nevoie să identificați fiecare victimă!

Comitetul va decide inițial cu privire la admisibilitatea plângerii, chiar dacă un caz similar a fost deja depus de un alt organism național sau internațional. După etapa de determinare a admisibilității, se va da o hotărâre pe fondul cauzei.

Începând cu 2011, ca urmare a unei decizii privind admisibilitatea, Comitetul poate dispune orice măsuri imediate a căror adoptare pare necesară pentru a evita riscul unui prejudiciu major și pentru a asigura respectarea efectivă a drepturilor recunoscute prin Cartă, la cererea unei părți sau din proprie inițiativă.

Inspecții

Ce comitete?

Subcomitetul Comitetului ONU pentru Prevenirea Torturii (SPT) + Comitetul Consiliului Europei pentru Prevenirea Torturii și a Altor Tratamente cu Cruzime sau Inumane (CPT).

Subcomitetul pentru Prevenirea Torturii și a Altor Tratamente sau Pedepse cu Cruzime, Inumane sau Degradante (“SPT”) este un nou tip de organism din sistemul Națiunilor Unite. Acesta are un mandat de protecție bazat pe o abordare inovatoare, continuă și proactivă pentru prevenirea torturii și a relelor tratamente.

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Altor Tratamente cu Cruzime sau Inumane (CPT) este un organism de monitorizare independent și specializat al Consiliului Europei.

Acesta este format din experți independenți și imparțiali precum avocați, medici și specialiști în probleme de detenție sau de activitate polițienească.

Procedura

CPT și SPT vizitează locuri de detenție ale statelor membre pentru a vedea modul în care sunt tratate persoanele private de libertate. Exemple de locuri de detenție sunt: secții de poliție, închisori, centre de detenție pentru minori, centre de detenție pentru imigranți, spitale psihiatrice sau centre de asistență socială.

Vizitele sunt efectuate fie ca parte a ciclului periodic prestabilit, fie sunt inopinate (“ad hoc”) dacă se consideră de către Comitet că este necesară monitorizarea unei situații grave. Acesta are acces nelimitat și nerestricționat la locurile de detenție. Comitetul efectuează interviuri în privat cu orice persoană privată de libertate și comunică liber cu oricine îi poate oferi informații, are acces la deținuți și la toate informațiile și dosarele.

Anchete

Ce comitete?

La primirea unor informații de încredere privind încălcări serioase, grave sau sistematice de către un stat parte a convențiilor monitorizate, următoarele comitete pot iniția anchete din propria inițiativă, dacă dețin informații de încredere care conțin indicații legitime ale unor astfel de încălcări ale convențiilor într-un stat parte care a recunoscut în acest sens competența comitetului respectiv.

Comitetul pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale (CESCR)

Comitetul împotriva Torturii (CAT)

Comitetul pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor (CEDAW)

Comitetul pentru Drepturile Copilului (CDC)

Comitetul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CRPD)

Comitetul privind Disparițiile Forțate (CEP)

Procedura de anchetare?

  • Procedura poate fi inițiată dacă un comitet primește informații fiabile care indică faptul că drepturile prevăzute de convenția pe care o monitorizează sunt încălcate sistematic de un stat parte.
  • Comitetul invită statul parte să coopereze la examinarea informațiilor prin comunicarea de observații.
  • În funcție de observațiile statului parte și de alte informații relevante disponibile, comitetul poate decide să desemneze unul sau mai mulți membri ai săi care să efectueze o anchetă și să raporteze de urgență comitetului. În situațiile în care este necesar (și cu acordul statului parte în cauză), o anchetă poate include o vizită la fața locului.
  • Constatările membrului(ilor) sunt apoi examinate de comitet și transmise statului parte împreună cu orice alte comentarii și recomandări.
  • Statul parte este rugat să transmită propriile observații, comentarii și recomandări privind constatările comitetului într-un termen limită (de obicei șase luni) și să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a anchetei.
  • Procedura de anchetare este confidențială și este de dorit o cooperare cu statul parte în toate etapele procedurilor.

Procedura de alertare rapidă

Ce comitete?

Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale (CERD)

Procedura ?

Comitetul include în agenda sa obișnuită și măsuri preventive care includ avertizarea timpurie menită să prevină escaladarea situațiilor existente în conflicte armate, dar și proceduri urgente pentru a aborda probleme care necesită o atenție imediată sau pentru a preveni sau limita amploarea sau numărul de încălcări grave ale convenției.

Proceduri speciale

Ce comitete?

Niciunul! Atunci cine?

O persoană (expert independent în drepturile omului)

Un grup de lucruM

Procedura?

Depinde de mandat: fie tematic, fie pentru fiecare țară

Abordări diferite: vizite în țări, lobby, întocmirea de solicitări etc.

Misiune

Să ancheteze, să ofere consiliere, să raporteze privind implementarea drepturilor omului.

Acoperă toate tipurile de drepturi; la nivel internațional sau într-o anumită țară.

Independență, imparțialitate, flexibilitate, accesibilitate.

Exemple de proceduri speciale

Raportorul special privind execuții extrajudiciare și arbitrare, tortură, vânzarea de copii, libertatea de expresie, dreptul la educație etc

Raportor special pentru Siria, Myanmar, Palestina etc.

Reprezentantul special al Secretarului General privind violența împotriva copiilor, implicarea copiilor în conflicte armate.

Rezumat al tuturor mecanismelor ONU

Raportare Reclamații din partea statelor Plângeri individuale Inspectare Anchetare Avertizare timpurie Plângeri colective
CCPR
CESCR
CAT
CERD
CEDAW
CDC
CMW (•)
CRPD
CEP
CEDO (COE)
ECSR (COE)
CPT (COE)

Partea 3

Identificarea criteriilor care vă pot ajuta să optați între mecanismele și organismele la care se poate recurge într-un anumit caz

Acest modul prezintă condițiile care trebuie îndeplinite pentru depunerea unei plângeri la nivel internațional în cazul punctual al unei încălcări a drepturilor copilului, pentru a vă ajuta să faceți o listă a tuturor mecanismelor sau organismelor disponibile, înainte de a lua decizia cu privire la calea strategică optimă.


ALEGEREA UNUI MECANISM INTERNAȚIONAL: O LISTĂ DE VERIFICARE

Ce mecanisme puteți utiliza?

Pentru a ajuta reclamantul să identifice toate mecanismele disponibile, utilizați următoarea listă de verificare.


a) Aplicabilitatea obligațiilor internaționale

  • La ce tratate relevante pentru drepturile omului a aderat statul?
  • Au fost exprimate rezerve sau declarații deschise de interpretare de către statul în cauză?
  • Toate aceste rezerve și declarații sunt valide și admisibile (ex. sunt permise prin tratat sau sunt contrare obiectului și scopului tratatului?)

b) Jurisdicția temporală

  • Tratatele relevante au intrat deja în vigoare?
  • Tratatul a intrat în vigoare înainte ca faptele cazului să aibă loc?
  • Dacă o ratificare sau un acord separat sunt necesare pentru mecanismul de depunere a plângerilor individuale sau colective aferent tratatului, au fost acestea realizate?

c) Jurisdicția teritorială

  • Faptele denunțate au avut loc pe teritoriul statului în cauză sau au intrat sub autoritatea sau controlul său pentru a intra în jurisdicția sa?
  • Organismul pentru protecția drepturilor omului către care va fi depusă plângerea are jurisdicție asupra statului în cauză?

d) Jurisdicție materială

  • Faptele pe care se bazează plângerea constituie încălcări ale prevederilor tratatelor privind drepturile omului?
  • Ce mecanisme au competența de a audia o plângere bazată pe aceste prevederi ale drepturilor omului? (dacă sunt mai multe, consultați anexa II pentru a vedea cum să faceți cea mai bună alegere).
  • Pe ce dispoziție ar trebui să se bazeze plângerea?
  • Există un precedent (un mecanism prin care s-a luat deja o decizie într-un caz similar)?

e) Legitimitate

  • Solicitantul are suficiente motive pentru a iniția o acțiune prin mecanismul respectiv?
  • Toate căile de atac naționale au fost epuizate (dacă există această condiție de admisibilitate)?
  • Cine ar trebui să semneze petiția?
  • Există un format special de plângere?

f) Termene limită

  • Acțiunea a fost introdusă în termenul limită stabilit de mecanismul internațional în cauză? Dacă nu, există alte mecanisme internaționale disponibile?

Partea 4

Identificarea condițiilor pentru utilizarea unui anumit mecanism

Acest modul vă ajută să luați o decizie strategică atunci când alegeți un mecanism sau organism, permițându-vă să sprijiniți a reclamantul în a se hotărî căruia să-i acorde prioritate.


Alegerea mecanismului: strategie

Pentru a ajuta reclamantul să aleagă între numeroasele organisme sau mecanisme disponibile, utilizați următoarea listă de verificare.

a) Unul sau mai multe organisme?

  • Aveți posibilitatea să apelați la unul sau mai multe mecanisme?
  • Aceste mecanisme exclud plângerile care au fost sau sunt luate în considerare de alte mecanisme?
  • Este posibil să înaintați diferite elemente ale aceluiași caz către organisme diferite?
  • Este posibil să combinați diferite organisme (spre exemplu, plângeri individuale și colective)?
  • Este posibil ca elemente nou apărute să fie înaintate acestui mecanism?

b) Ce organism este mai important din perspectivă strategică?

  • Care este mecanismul în care cazul are cele mai mari șanse de succes (atât privind admisibilitatea, cât și pe fond)?
  • Care este tratatul sau mecanismul care include cele mai solide sau mai relevante garanții?
  • Care este organismul sau mecanismul cu cea mai puternică jurisprudență privind tema aplicabilă?
  • Care este mecanismul care oferă cel mai solid sistem de măsuri provizorii dacă astfel de măsuri sunt necesare pentru caz? Există o probabilitate mai mare ca statul să respecte măsurile provizorii dispuse de un mecanism?
  • Care este mecanismul care poate oferi cele mai puternice căi de atac pentru solicitant?
  • Care este mecanismul care asigură cel mai solid sistem de implementare a deciziilor finale?
  • Este vorba despre o problemă sistemică sau doar individuală?
  • Solicitantul beneficiază de asistență juridică pentru a depune o plângere către aceste mecanisme?
  • Există constrângeri privind costurile pentru depunerea unei plângeri către acest mecanism?
  • Care este durata procedurii pentru fiecare organism?
  • Se impune condiția de a epuiza căile de atac naționale?
  • Există posibilitatea de a solicita organismului sau jurisdicției să pronunțe o decizie preliminară?
  • Există cineva care poate interveni ca terță parte pentru a aduce clarificări în fața organismului sau mecanismului înainte ca acesta să ia decizia finală?

c) Efecte asupra sistemului național

  • Deciziile curții sau tribunalului în cauză au caracter obligatoriu sau nu la nivelul statului?
  • Care este efectul deciziilor luate prin acest mecanism asupra sistemului național? Există posibilitatea de a reiniția procedurile la nivel național ca urmare a deciziei organismului sau mecanismului internațional? Deciziile luate de mecanism produc efecte asupra deciziilor altor instanțe?
  • Mecanismul respectiv dispune de un sistem pentru plata de daune către reclamant?
  • Există un sistem de transpunere în legislație a soluției date de respectivul mecanism?
  • Care este impactul politic al deciziei mecanismului în statul în cauză?
  • Decizia este publicată sau nu? Dacă nu, care sunt consecințele caracterului confidențial al hotărârii?
  • Care sunt riscurile dacă pierdeți cauza?
  • Care sunt riscurile ca identitatea clientului (copilului) să fie divulgată? Este posibil să păstrați identitatea acestuia confidențială?

d) Participarea copilului

  • Care este organismul care permite cel bun nivel de participare a copilului?
  • Procedura este simplu de explicat unui copil?
  • Cât de mult va fi nevoit copilul să poarte povara procedurii?

Partea 5

Utilizarea mecanismelor internaționale în abordarea strategică a cazurilor

Acest modul analizează utilizarea mecanismelor și căilor de atac internaționale într-o manieră strategică, ca parte a eforturilor globale de advocacy, pentru a asigura schimbări fundamentale în situația juridică a copiilor la nivelul național, respectarea drepturilor lor fundamentale, accesul la justiție, disponibilitatea căilor de atac, acordarea de despăgubiri, în cazul în care drepturile lor au fost încălcate.

Adesea, încălcările drepturilor omului atrag atenția asupra unor probleme colective sau structurale. Numeroase ONG-uri și avocați vad aceste încălcări individuale drept o oportunitate de a promova probleme colective care vizează un grup mai mare de persoane, iar abordarea strategică a cazurilor se referă la apelarea la instanțe și organisme judiciare și non-judiciare înființate la nivel internațional pentru a aduce în atenție aceste probleme structurale.

Este important să plasăm situația individuală într-un context mai amplu și să arătăm că este un simptom al unei probleme mai mari care merită atenția organismului pentru drepturile omului în fața căruia a fost depusă plângerea. În același timp, este important să nu instrumentăm cazul individual și să nu negăm autoritatea individului asupra propriului caz în numele obiectivului colectiv care a fost urmărit. Prin urmare, această îmbinare a dimensiunilor individuale și colective ale fiecărui caz ridică o serie de probleme importante.

Olivier De Schutter

În denunțarea încălcărilor drepturilor omului și încercarea de a utiliza procedura internațională, va fi extrem de important să alegeți corect ce procedură să utilizați. Există o suprapunere semnificativă între diferite proceduri. Odată ce ați făcut această alegere, va fi extrem de dificil să o schimbați.

Olivier De Schutter

Avocații au puterea de a contribui la îmbunătățirea legislației și schimbarea practicii judiciare dincolo de dosarul individual al clientului lor, dar nu cu orice costuri.

Prin respectarea anumitor cerințe, abordarea strategică a cazurilor este o metodă pentru avocați de a aduce încălcările sistematice ale drepturilor omului (mai exact, ale drepturile copiilor) cu care se confruntă clienții lor înaintea organismelor judiciare sau cvasi-judiciare naționale și/sau internaționale care au competența de a soluționa aceste plângeri. Hotărârea este luată de organism, indiferent de ce caracter va avea (obligatoriu sau nu), generează adesea o schimbare legislativă și/sau a practicii la nivel național, regional sau chiar internațional.

Prin urmare, acest material își propune să sporească nivelul de conștientizare în rândul avocaților și să-i informeze pe aceștia cu privire la existența și relevanța organismelor de monitorizare regionale și internaționale în fața cărora pot reclama încălcări ale drepturilor omului. Aceste încălcări pot fi observate 1) în dosarul individual al unuia dintre clienții lor, 2) sistematic, într-o serie de dosare sau chiar la scară mai amplă. În ultimul caz, apărarea cauzelor colective sau structurale necesită acțiuni strategice pentru a genera schimbări în practicile utilizate. Aceste acțiuni pot fi desfășurate cu ajutorul ONG-urilor specializate.

Acest principiu este destul de evident în cazul unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului care influențează clar legislația și practica. Dar același principiu se aplică și în cazul altor hotărâri, chiar dacă ele nu par a fi la fel de solide sau puternice precum decizia unei instanțe internaționale.

Din acest motiv, încurajăm avocații să coopereze cu alți avocați sau ONG-uri, să gândească colectiv la consecințele unei singure acțiuni și să măsoare riscurile.

Dar toate aceste demersuri trebuie realizate ținând seama că interesul copilului trebuie să prevaleze în toate etapele procedurii. O acțiune complexă nu trebuie continuată dacă este în detrimentul drepturilor și bunăstării copilului în cauză, având în vedere că o astfel de procedură poate fi dificilă și o povară îndelungată care îi va afecta viața.

Exercițiu

Citiți următorul caz și răspundeți la întrebările de mai jos.

Șapte copii au fost îndepărtați de mama lor, plasați sub grija unor instituții, pentru a fi dați spre adopție

Decizia curții: În 2012, instanța pentru minori și familie a decis că 7 (din 10) copii ai Lilianei trebuie instituționalizați, pentru a putea fi adoptați. Copiii au stat în instituții din toată țara, separați unul de altul.

Date: În 2005 autoritățile pentru protecția copilului au început să lucreze cu acea familie pentru că, printre alte probleme, mama nu mai avusese un loc de muncă de 4 ani. Tatăl era adesea absent (având încă 2 familii – una în aceeași țară, alta în Africa, conform religiei sale). Ei se confruntau cu probleme economice și financiare. Dar familia este construită pe legături de afecțiune puternice.

Părinții au fost informați că trebuie să se prezinte în instanță, dar nu s-au prezentat de mai multe ori. În 2012, Liliana avea 10 copii.

Mama a rugat instanța să nu-i ia copiii, pentru că îi iubea foarte mult, nu îi abuza și ei “erau viața ei”.

În ziua pronunțării sentinței, Lilianei și soțului ei, tatăl copiilor, nu li s-a permis să participe la procedurile din propriul caz. Ei nu au fost informați că aveau dreptul să conteste decizia curții. Părinții nu erau reprezentați de un avocat (nu era obligatoriu la acea dată). Copiii nu au fost audiați niciodată. Copiii au beneficiat de un apărător/avocat numit de instanță abia în ziua pronunțării deciziei, iar acesta nu avea cunoștințe specifice despre legea pentru protecția familiei și a copiilor.

În aceeași zi, Liliana era informată de decizia curții: copiii ei urmau să fie instituționalizați, cu scopul de a fi adoptați.

Avocatul a contestat decizia la instanțele superioare, însă a hotărârea inițială fost confirmată de fiecare dată.

Cu ajutorul celor două liste de verificare de mai sus:

  • Care sunt toate mecanismele și organismele internaționale care pot fi utilizate pentru a iniția un apel pentru acest caz la nivel internațional sau pentru a aduce problemele în fața organismelor de monitorizare internaționale?
  • Care sunt condițiile pentru inițierea unui apel la nivel internațional?
  • Dacă pot fi utilizate mai multe instanțe sau mecanisme, căreia/căruia i-ați acorda prioritate și de ce?
  • Ați putea utiliza diferite mecanisme în același timp? Dacă da, cum și care ar fi avantajele?
  • Care ar fi rezultatul așteptat al procedurii pentru persoanele implicate și asupra legislației și practicii statului?
  • Care sunt riscurile în cazul unei decizii negative?
  • Pe cine ați identifica pentru a vă sprijini în aceste proceduri?
  • Există un ONG dispus să intervină ca terță parte? Cum ați proceda pentru a asigura acest lucru?