Modulul 3 Reprezentarea copilului în fața instanței

Rezultate

La finalul acestui modul veți putea:

  • să recunoașteți principalele îngrijorări și provocări cu care se confruntă avocații atunci când reprezintă copii în procedurile în fața instanței;
  • să înțelegeți, din perspectiva drepturilor copilului, care este rolul dumneavoastră ca specialist în susținerea participării copiilor la audieri;
  • să identificați strategii și argumente prin care să susțineți participarea activă a copiilor la proceduri, atunci când este cazul;
  • să identificați situațiile în care participarea copiilor la procedurile judiciare nu este oportună.

Structura acestui modul

Acest modul cuprinde trei părți:

  • Statutul special acordat opiniei copilului în baza principalelor instrumente juridice internaționale
  • Asigurarea în practică a unei participări relevante a copilului
  • Pregătirea copilului pentru înfățișarea în instanță

Statutul special acordat opiniei copilului în baza principalelor instrumente juridice internaționale

Acest modul explorează modalitățile prin care avocații îi pot sprijini pe copii atunci când aceștia participa la proceduri judiciare în fața magistraților. Modulul ilustrează o serie de beneficii cheie ale participării directe a copiilor la aceste proceduri, precum și câteva îngrijorări și obstacole care, în practică, creează dificultăți. De asemenea, modulul oferă sugestii pentru a depăși aceste provocări astfel încât această participare la proceduri să contribuie la bunăstarea copiilor, nu la încălcarea drepturilor acestora.

Dreptul copilului de a participa la procesul de luare a deciziilor care îl privesc este un principiu fundamental al abordării bazate pe drepturile copiilor în procesul de justiție. Există numeroase prevederi ale dreptului internațional care fac referiri explicite la acest drept, inclusiv Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Convenția europeană privind drepturile omului, Orientările Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului și Orientările privind copiii care intră în contact cu sistemul de justiție adoptate de International Association of Youth and Family Judges and Magistrates (IAYFJM).

Prevederi relevante

Articolul 12 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului

  • Statele părți vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare ținându-se seama de vârsta sa și de gradul său de maturitate.
  • În acest scop, copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformitate cu regulile de procedură din legislația națională.

Această prevedere este explicată mai detaliat de Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului, organismul responsabil de monitorizarea implementării Convenției la nivelul statelor semnatare:

Comentariu general nr. 12: Dreptul copilului de a fi ascultat (1 iulie 2009) CRC/C/GC/12

Participarea este un proces continuu bazat pe respect, în care are loc un dialog între adulți și copii în probleme care îi privesc pe copii, prin care copiii pot contribui la obținerea unor rezultate relevante

Orientările Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului oferă detalii cu privire la eforturile necesare pentru a susține dreptul copiilor de a fi audiați în cadrul procedurilor judiciare formale:

Prevederi relevante

Orientarea 44
Judecătorii ar trebui să respecte dreptul copilului de a fi audiat în toate chestiunile care îl vizează sau cel puțin atunci când se consideră că acesta are capacitatea de discernământ cu privire la aspectele discutate. Mijloacele utilizate în acest scop ar trebui adaptate la nivelul de înțelegere al copilului și la capacitatea acestuia de comunicare, luându-se în considerare circumstanțele specifice cazului. Copiii ar trebui să fie consultați cu privire la modul în care doresc să fie audiați.

Orientarea 45
Ar trebui să se acorde importanța cuvenită opiniilor copilului în funcție de vârsta și maturitatea acestuia.

Orientarea 46
Dreptul de a fi audiat este un drept și nu o obligație a copilului.

Orientarea 47
Un copil nu ar trebui împiedicat să fie audiat doar din motive legate de vârstă. Ori de câte ori un copil dorește să fie audiat într-o cauză care îl vizează în mod direct, judecătorul nu ar trebui să refuze, cu excepția cazului în care acest lucru este în interesul superior al copilului, să îl audieze și să îi asculte opinia.

Aplicarea acestor principii și orientări în activitatea de reprezentare a copiilor în fața instanței presupune recunoașterea de către practicienii din domeniul juridic a următoarelor aspecte:

  • Faptul că perspectiva și experiențele copilului pot diferi de cele ale adulților , iar fără audierea copilului, probatoriul necesar pentru instrumentarea unui caz nu poate fi complet;
  • Este nevoie de măsuri de sprijin și protecție care să permită copiilor, chiar și celor care sunt foarte mici și/sau vulnerabili, să-și exercite dreptul de a participa la audieri într-o manieră relevantă și sigură;
  • Opiniile și doleanțele copilului trebuie nu doar ascultate, ci și luate în considerare în mod corespunzător;
  • A recunoaște dreptul copiilor de a participa la luarea deciziilor care îi privesc presupune ca adulții să fie pregătiți să renunțe într-o anumită măsură la poziția de putere și control și să fie dispuși să renunțe la ideile preconcepute despre vulnerabilitatea și incapacitatea copiilor.

Ocaziile pe care le au copiii de a-și exercita dreptul la participare, precum și experiențele efective de participare la proceduri variază în mod considerabil în funcție de materia juridică și de personalul implicat în instrumentarea cazului.

  • În procedurile judiciare penale, copiii pot compărea în fața instanței în calitate de inculpați, de martori sau de victime. De aceea, există dispoziții procedurale speciale care au scopul de a asigura protecție și sprijin copiilor pe parcursul procesului.
  • În procedurile în materie de dreptul familiei, atât Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cât și Codul Civil și Codul de Procedură Civilă prevăd faptul că deciziile trebuie să ia în considerare dorințele și opiniile copilului.
  • În procedurile legate de imigrație, oportunitățile de participare la luarea deciziilor sunt mai puțin dezvoltate, iar majoritatea demersurilor sunt de natură administrativă.
  • În ceea ce privește măsurile speciale de protecție a copilului și adopția, legile 272/2004 și 273/2004 conțin prevederi exprese cu privire la participarea copiilor la procesul de luare a deciziilor, atât în cazul procedurilor administrative, cât și al celor judiciare.

Cu toate acestea, în pofida unei obligații clare la nivel internațional de a le oferi copiilor oportunitatea de a fi ascultați în cadrul tuturor tipurilor de proceduri judiciare, precum și a tuturor acestor reglementări interne care explică modul prin care se poate realiza acest lucru, în practică există neconcordanțe semnificative. În urma consultării cu practicienii și cu copii, s-a constatat că există încă tendința de a exclude copiii de la participarea directă sau de a trece peste opiniile lor și de a pune mai degrabă accentul pe solicitările și opiniile adulților sau pe alte mijloace de probă.

"Părerea copilului nu este ascultată când se acordă tutela. De exemplu, mie nu mi-e bine în relația cu tatăl meu."

"Când relația cu un părinte nu este benefică pentru copil, judecătorul nu ar trebui să-l oblige pe acel copil să se vadă cu acel părinte."

"E nasoală procedura asta că întreabă pe toată lumea din sală dacă au întrebări, dar pe noi nu ne întreabă. Pe noi să ne întrebe dacă avem întrebări, nu pe avocații noștri."

Relatările copiilor și ale profesioniștilor cu care ne-am consultat au dezvăluit trei priorități sau obiective importante când vine vorba de implicarea copiilor în procedurile judiciare:

  • de a ne asigura că vocea, dorințele și experiențele copiilor sunt prezentate corect instanței;
  • de a asigura pregătirea corespunzătoare a copiilor înainte de a apărea în instanță și de a depune mărturie sau a fi ascultați;
  • de a ne asigura că participarea copilului la proceduri are ca scop obținerea unui rezultat pozitiv pentru copil.

Însă nu este un proces simplu. Adesea, există îngrijorări bine întemeiate în ceea ce privește participarea directă a copiilor la procedurile judiciare. De exemplu, este posibil ca un copil să nu poată depune mărturie din cauza vârstei, a capacității sale de înțelegere limitată sau a dizabilității. Copiii pot avea cunoștințe limitate în legătură cu propriul caz (de exemplu, în anumite cazuri legate de azil). De asemenea, participarea la procedurile judiciare ar putea fi dăunătoare pentru copil, în special dacă acesta a suferit o traumă sau ar putea fi expus la informații sau comportamente inadecvate (de exemplu, în cazurile care presupun acuzații de abuz din partea părinților sau altor rude).

Și din punct de vedere strategic, dumneavoastră, ca avocat, ați putea considera că implicarea directă a copilului în astfel de proceduri nu ar aduce beneficii cazului său, ci chiar că ar putea face mai mult rău, precum în situațiile în care copiii ar putea părea lipsiți de credibilitate.

Următoarele relatări ale avocaților subliniază aceste îngrijorări:

”Oamenii intră în instanță crezând că vor fi ascultați, însă nu așa funcționează sistemul de justiție din perspectiva unui avocat; important este rezultatul obținut”

”Dacă un copil dorește neapărat să fie ascultat de judecător sau să depună mărturie, este privilegiul său. Dar trebuie să cunoască și să înțeleagă riscurile acestui lucru”

”Copiii pot fi martori imprevizibili, iar, în anumite cazuri, acest lucru poate fi dăunător pentru cazul lor. Poate că părinții nu au fost sinceri cu copilul”

Indiferent de riscurile legate de participarea copiilor, toți avocații cu care am stat de vorbă recunosc nu doar obligația lor legală, ci și beneficiile semnificative obținute atunci când vocea copilului este auzită direct de factorii de decizie.

”Când te uiți pe documente, îți faci o anumită impresie despre copilul respectiv. În 99% dintre cazuri, această impresie ți se schimbă atunci când întâlnești acel copil în realitate. Și ajungă să ai o imagine mai clară asupra pașilor care trebuie parcurși în cazul respectiv.”

În continuarea acestui modul, vom aborda câteva dintre strategiile pe care avocații le pot utiliza pentru a sprijini copiii, astfel încât participarea acestora la proceduri să fie relevantă și activă.

Asigurarea în practică a unei participări relevante a copilului

În general, există două metode prin care dorințele, experiențele și sentimentele copilului sunt prezentate în instanță: cea indirectă, prin rapoarte ale adulților specialiști desemnați să prezinte opiniile copilului ca urmare a unor discuții cu acesta și cea directă, atunci când copilul ia parte nemijlocit la proceduri. Orientările privind justiția în interesul copilului 61 și 62 oferă o serie de îndrumări pentru practicieni despre cum pot fi adaptate procedurile și spațiul, astfel încât participarea copiilor să fie facilitată:

Prevederi relevante

Orientarea 61
Ședințele de judecată la care participă copiii ar trebui adaptate la ritmul și capacitatea de atenție a acestora: ar trebui planificate pauze regulate și audieri care să nu dureze prea mult timp. Pentru a facilita participarea copiilor în deplinătatea capacității lor cognitive și pentru a le păstra stabilitatea emoțională, perturbările ședințelor de judecată ar trebui să fie reduse la minimum.

Orientarea 62
Pe cât posibil, sălile de audiere și așteptare ar trebui amenajate astfel încât să creeze un mediu adaptat copiilor.

De asemenea, și Orientarea 73 atrage atenția asupra faptului că nu trebuie să ținem cont exclusiv de vârsta unui copil pentru a determina capacitatea acestuia de a depune mărturie sau validitatea acestei mărturii.


Orientarea 73
Declarația sau mărturia unui copil nu ar trebui considerate niciodată invalide sau nefiabile doar din cauza vârstei copilului.

Exercițiu

Alegeți un scenariu apropiat domeniului dvs de experiență și gândiți-vă dacă și cum ați susține copilul să participe direct la proces, precum și ce pași ați face pentru a argumenta audierea sa de către instanță:

Scenariu 1

În acest caz, reprezentați o organizație neguvernamentală care a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu privire la cazul unui băiat în vârstă de 14 ani. Copilul are sindrom Down, frecventează o școală de masă, însă profesorii și părinții colegilor de clasă fac presiuni pentru excluderea sa din clasă și transferul într-o școală specială.

Copilul vă spune că își dorește foarte mult să rămână în aceeași clasă, dar nu și-ar dori să fie audiat direct de membrii CNCD, deoarece nu vrea să-și confrunte profesorii și, în plus, se simte intimidat de procedura de audiere în sine - cu oameni, loc și reguli care îi sunt străine.

Pe de altă parte, atât reprezentanții organizației care a sesizat Consiliul, cât și experiența dvs anterioară în astfel de cazuri indică faptul că șansele de câștig sunt mult mai mici dacă vocea victimei nu se face direct auzită în cadrul procedurilor.

Mai jos sunt câteva întrebări pentru a vă ajuta în procesul de reflecție:

  • Cunoașteți legislația internațională și națională relevantă și procedurile privind dreptul copilului de a fi audiat? Ce prevederi ați putea utiliza pentru a vă ajuta să decideți cum să procedați?
  • Aplicați legislația și procedura identificată la acest caz – care considerați că sunt drepturile copilului și sarcinile dumneavoastră ca avocat?
  • Concret, cum veți proceda astfel încât să reconciliați sentimentele și reținerile declarate ale copilului cu nevoia de a-i promova cazul?
  • Care credeți că este cea mai bună metodă pentru a reprezenta opiniile copilului în fața factorilor de decizie în contextul acestui caz? Care sunt riscurile și beneficiile planului de acțiuni pe care vi l-ați propus?
  • La finalul audierii, cum ați putea evalua experiența resimțită de copil? Ce ați dori să îl întrebați?

Scenariu 2

C are 16 ani și este victimă a abuzului sexual. Pe durata urmăririi penale, a fost audiata de 4 ori de organele de urmărire penală. Toate audierile au avut loc în biroul polițistului/procurorului. Psihologul a participat doar la o audiere, la fel ca și avocatul din oficiu al fetei.

Pe durata judecății în primă instanță, C. a participat la 3 termene de judecată (lipsind la altele pentru care fusese citată). Audierea s-a făcut în sala de judecată, în prezența judecătorului, a procurorului, a avocatului din oficiu, a inculpatului și a avocatului acestuia, precum și în prezența celorlalte părți (vătămate sau responsabile civil) și a avocaților acestora. Audierea a durat 3 ore, iar avocatul din oficiu nu au avut nicio intervenție pe durata audierii. Pe durata audierii, lui C. i-au fost adresate întrebări și direct de către agresor.

”Am început să plâng, am ieșit din sală, îmi era frig și tremuram”

”Era ciudat, pentru că era și el (inculpatul n.a) acolo și într-un fel mă speria”

”3 ore stai în picioare, îți aduci aminte prin ce ai trecut și dai declarații, apoi, o oră, stai să citești declarația și iar îți aduci aminte”

Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul declară apel, iar în apel dvs sunteți avocatul ales al fetei. Clienta dvs. vă spune că, la audierea în primă instanță, din cauza oboselii, a emoțiilor și a stării de intimidare a omis să declare anumite informații care, deși nu au relevanță pentru circumstanțele săvârșirii faptei, sunt importante pentru a înțelege consecințele infracțiunii asupra stării psihologice a copilului victimă. Își manifestă dorința de a da declarații în apel, deoarece simte că ar ajuta-o să transmită instanței aceste informații.

Ținând cont de dorința exprimată de copil, dar și de riscul ca o nouă audiere să nu afecteze negativ recuperarea psihologică a acestuia, ce decideți cu privire la propunerea audierii copilului în apel?

Mai jos sunt câteva întrebări pentru a vă ajuta în procesul de reflecție:

  • Cunoașteți legislația internațională și națională relevantă și procedurile privind audierea victimei minore? Ce prevederi ați putea utiliza pentru a vă ajuta să decideți cum să procedați?
  • Aplicați legislația și normele procedurale identificate la acest caz – care considerați că sunt drepturile copilului și sarcinile dumneavoastră ca avocat?
  • Concret, cum veți proceda astfel încât să reconciliați sentimentele și dorințele declarate ale copilului cu nevoia de a-l proteja împotriva riscului de victimizare secundară?
  • Care credeți că este cea mai bună metodă pentru a reprezenta opiniile copilului în fața instanței în contextul acestui caz? Care sunt riscurile și beneficiile planului de acțiuni pe care vi l-ați propus?
  • La finalul audierii, cum ați putea evalua experiența resimțită de copil? Ce ați dori să îl întrebați?

Pregătirea copilului pentru înfățișarea în instanță

În citatele prezentate anterior în acest modul și în modulele 1 și 2, copiii au vorbit despre faptul că nu au fost pregătiți suficient înainte de a apărea în instanță – avocații lor nu au avut grijă să le ofere elemente de bază, precum informații despre ora la care să ajungă, cu ce să se îmbrace, cum și unde să stea, cum arată sala, care sunt persoanele cu rol oficial implicate în proceduri și care este mandatul fiecăreia dintre ele.

Cum pregătești în concret un copil să depună mărturie în instanță sau în cadrul altor proceduri formale? Orientările privind justiția în interesul copilului oferă câteva recomandări în acest sens.

Prevederi relevante

Orientarea 55
Înainte de începerea procedurilor, copiii ar trebui familiarizați cu configurația instanței sau a altor spații. De asemenea, aceștia ar trebui să cunoască rolul și identitatea funcționarilor implicați.

Orientarea 57
În cazul în care copiii sunt audiați sau interogați în cadrul procedurilor judiciare, nejudiciare sau în cadrul altor tipuri de acțiuni, judecătorii și alți specialiști ar trebui să dea dovadă de respect și sensibilitate în interacțiunile cu aceștia.

Orientarea 58
Ar trebui să se permită copiilor să fie însoțiți de părinți sau, după caz, de un adult indicat de către aceștia, cu excepția cazului în care s-a hotărât altfel cu privire la persoana respectivă.

Avocații cu care ne-am consultat ne-au vorbit despre experiența lor personală și pașii concreți care pot fi parcurși pentru a pregăti copiii să compară în fața instanței:

”Unul dintre copiii cu care am lucrat dorea să știe cum va arăta sala de judecată, așa că l-am încurajat să caute online. Problema este că a găsit imagini ale instanțelor din mai multe țări și mi-a fost destul de greu să îi explic că judecătoria noastră nu arată ca în filmele americane.”

”Înainte de termenul în instanță, stabileam o întâlnire față în față cu ei pentru a parcurge anumite informații practice. Începeam cu ora la care trebuie să ajungă, cum arată clădirea, faptul că va exista un control de securitate, ce trebuie să poarte, să-și aducă ceva de mâncare și de băut. Încercam să le gestionez așteptările. Aveau nevoie să știe, de fapt, că nu se va da o decizie, ci că acesta este doar o etapă a procesului.”

”Un alt lucru pe care îl subliniez de fiecare dată copiilor cu care lucrez în dosare de custodie și drepturi părintești este că ascultarea lor în astfel de cazuri nu seamănă cu procesele de la televizor. Încerc să clarific faptul că nimeni nu va țipa la ei și că nu vor fi tratați cu o lipsă de respect, ci doar sta de vorbă cu judecătorul într-o cameră de consiliu.”

Exercițiu

În cele ce urmează, vă prezentăm o listă cu principalele temeri pe care le resimt copiii înainte de a fi ascultați sau audiați în instanță. Pornind de la aceste temeri, vă invităm să elaborați o listă de informații pe care le-ați putea transmite copiilor pentru a-i liniști și a-i ajuta să fie pregătiți pentru participarea la procedurile judiciare:

  • Unde voi merge?
  • Cu ce oameni mă voi întâlni acolo?
  • Care dintre ei îmi va pune întrebări, ce vor face ceilalți?
  • Cât durează?
  • Ce au să mă întrebe și ce fac dacă nu știu să răspund la o întrebare?
  • Oare mă vor crede?
  • Ce se va întâmpla cu mama, tata?
  • Mă vor lua de acasă?

În cazul copiilor victime:

  • Va fi acolo cel care mi-a făcut rău?
  • Nu e rușine să spun ce mi s-a întâmplat?

Elemente cheie ale acestui exercițiu

  • Arătați-i unui copil imaginea unei instanțe sau anumite imagini online pentru a avea o perspectivă corectă asupra spațiului unde va avea loc audierea. Puteți să reprezentați printr-un desen modul în care vor fi așezate în sală persoanele care iau parte la proceduri.
  • Nu uitați să-i oferiți copilului informații practice – unde se află clădirea, la ce oră trebuie să ajungă, ce trebuie să poarte, unde să vă găsească, să-și aloce timp în cazul în care întârzie mijlocul de transport, ce trebuie să facă dacă întârzie;
  • Nu uitați să îl informați să-și închidă telefonul și să nu întrerupă membrii completului de judecată sau pe alți participanți la proces.
  • Informați copilul cum să gestioneze întrebările pe care nu le înțelege sau unde nu-și amintește răspunsul; dacă sunt transmise în avans, comunicați-i întrebările convenite;
  • Sfătuiți-l la cine să se uite atunci când răspunde la întrebări;
  • Asigurați-vă că l-ați informat cu privire la drepturile lui pe parcursul procedurii și despre rolul dumneavoastră;
  • Asigurați-vă că înțelege cum și când va fi comunicată decizia instanței.
  • Pentru situația specială a copiilor victime ale infracțiunilor, țineți cont și de o listă de ”NU”-uri:
    • Nu faceți comentarii despre făptuitor sau membri ai familiei care nu au sprijinit la timp copilul victimă;
    • Nu promiteți copilului că făptuitorul va merge la închisoare;
    • Nu spuneți copilului că trebuie să depună mărturie pentru că astfel alţi copii vor fi protejaţi;
    • Nu promiteți copilului că “lucrurile se vor termina în curând” – instanţele sunt notorii pentru termenele variabile;
    • Dacă copilul a fost luat de acasă în plasament, nu îi promiteți că se va întoarce acasă după ce procesul se va termina.

Referințe utile

"The Advocate’s Gateway", Advocacy Training Council: www.theadvocatesgateway.org/toolkits

Professor Penny Cooper în ”Child and Family Law Quarterly 2014” (pg 132 și urm.) “Speaking when they are spoken to hearing vulnerable witnesses in care proceedings.”

Salvați Copiii România, Filiala Iași, ”Pași în reabilitarea copilului care a suferit o traumă”

Salvați Copiii România, Filiala Iași, ”Justiția pentru minori în interesul superior al copilului. Practici de lucru cu copilul victimă”