Modulul 2 Consilierea și informarea copilului

Rezultate

La finalul acestui modul veți putea:

  • să înțelegeți ce presupune o abordare bazată pe drepturile copilului în procesul de consiliere și informare a copiilor care participă la proceduri judiciare și de ce este importantă o astfel de abordare;
  • să fi avut ocazia de a analiza modul în care comunicați cu copiii pe care îi asistați, folosind diferitele mijloace de comunicare;
  • să fi identificat strategii de comunicare cu copiii dintr-o perspectivă bazată pe drepturile acestora.

Structura acestui modul

Pornind de la aspectele semnalate de copiii cu care ne-am consultat, acest modul cuprinde șase părți:

  • De ce este atât de important să oferim copiilor informații pe care aceștia să le poată înțelege
  • Cum ne asigurăm că informațiile primite de copil sunt ”corecte”
  • Informarea copiilor cu privire la termenii oficiali ai relației cu dumneavoastră
  • Metode și mijloace adecvate de informare a copiilor: să explicăm fără a simplifica excesiv
  • Comunicarea între întâlnirile directe

Materiale necesare pentru acest modul

Deoarece în acest modul nu ne vom referi în mod special la întâlnirile față în față, ci ne vom concentra mai mult pe celelalte modalități în care prezentați informațiile copiilor pe care îi asistați sau reprezentați, ar fi util să aveți la îndemână:

  • Un model de scrisoare de angajament pe care firma dumneavoastră îl transmite clienților (sau contract de asistență juridică).
  • Un model de corespondență cu clienții din dosarele existente (scrisoare, e-mail etc), prin care informați cu privire la evoluțiile cazului.

DE CE ESTE ATÂT DE IMPORTANT SĂ OFERIM COPIILOR INFORMAȚII PE CARE ACEȘTIA SĂ LE POATĂ ÎNȚELEGE

Dreptul copilului la informare se află în centrul abordării bazate pe drepturile copilului în procedurile judiciare. Copiii și reprezentanții acestora nu își pot exercita drepturile fără informații fiabile și exacte, nu doar cu privire la conținutul și limitele drepturilor lor într-un anumit context, ci și cu privire la modul de exercitare a acestor drepturi. Informația reprezintă punctul esențial de pornire pentru stimularea participării efective a copilului la luarea deciziilor care îl privesc, inclusiv în contextul procedurilor judiciare. Informațiile menite să îi ajute pe copii să înțeleagă funcționarea sistemului de justiție și să dobândească încrederea necesară pentru a-și exercita drepturile sunt esențiale pentru ca participarea lor la proces să fie una relevantă.

În cuprinsul acestui modul, vom analiza modul în care avocații informează și consiliază copiii. O parte semnificativă a acestui proces de informare și consiliere se petrece în cadrul întâlnirilor directe, pe care le-am abordat în cuprinsul modulului 1. Acest al doilea modul abordează în mod special modul în are loc comunicarea între aceste întâlniri, în condițiile în care multe informații extrem de importante despre dosar și evoluția cazului sunt transmise în scris, prin corespondență (clasică sau electronică) sau prin telefon.

Prevederi relevante

Orientarea 1
În ceea ce privește primul contact cu sistemul judiciar sau alte autorități competente (cum ar fi poliția, serviciul de imigrare, serviciile educaționale, sociale sau de asistență medicală), copiii și părinții acestora ar trebui să fie informați imediat și în mod corespunzător.

Orientarea 2
Copiii ar trebui să primească informații și consiliere într-o manieră adecvată vârstei și maturității lor, într-un limbaj ușor de înțeles și care să țină cont de diferențele culturale și între sexe.

Orientarea 3
De regulă, informațiile ar trebui comunicate în mod direct atât copilului și părinților cât și reprezentanților juridici. Informarea părinților nu ar trebui să constituie o alternativă la informarea copilului.

Orientarea 4
Materialele în interesul copilului care conțin informații juridice relevante ar trebui puse la dispoziție și difuzate la scară largă, fiind necesară instituirea unor servicii speciale de informare a copiilor, cum ar fi site-uri web și linii de asistență telefonică specializate.

În pofida recunoașterii de netăgăduit a faptului că disponibilitatea și accesibilitatea informațiilor reprezintă punctul crucial de pornire într-o abordare a procesului de justiție bazată pe drepturile copilului, experiențele copiilor în ceea ce privește primirea acestor informații variază foarte mult de la caz la caz. Unii copii ne-au spus că au primit informații foarte limitate de la avocații lor; mulți spun că informațiile primite au fost dificil de înțeles sau nu au fost neapărat relevante sau utile pentru ei.

Ce spun copiii despre informațiile primite de la avocați?

”Nu am primit nicio informație. Aveam un termen stabilit la instanță despre care nu am știut … nu am primit niciodată aceste informații… de fapt nu l-am mai văzut niciodată după ce m-am întâlnit cu el la firmă”

”Nu aș aștepta ca clientul să ceară singur informații la zi. L-aș ține la curent în permanență. Cu cât îl ții la curent despre evoluții, cu atât se simt mai confortabil.. se clădește acea relație… cu cineva la care poți apela și în care ai încredere… va ști că ești de mare încredere și că faci tot posibilul.”

”Nu aș vrea să primesc o scrisoare sau un mesaj. Aș prefera să discut față în față… dacă primesc o scrisoare și nu înțeleg ceva, nu are cine să îmi explice…dar așa, dacă aș avea întrebări, aș putea cere lămuriri”

”Nu am înțeles nimic. Toți oamenii ăia îmbrăcați ciudat și vorbind de nu-i înțelege nimeni. Eram ca un iepure în junglă”

Cum ne asigurăm că informațiile primite de copil sunt ”corecte”

Majoritatea avocaților sunt de acord că este de datoria lor să le ofere copiilor cu care lucrează informațiile necesare, dar nu toți avocații știu clar natura și limitele informațiilor pe care ar trebui să le furnizeze.

Poate că ar fi mai util ca informațiile să fie privite din perspectiva diferitelor funcții pe care le îndeplinesc: ca ”etajele” unui tort. Am identificat trei niveluri de informații care contribuie la un proces cu adevărat participativ (Stalford, Cairns and Marshall, 2017), dar, din discuțiile noastre cu practicienii și copiii, a reieșit că interpretarea dată de practicieni dreptului copilului la informare integrează foarte rar toate aceste trei dimensiuni.

  • Primul ”etaj” se referă la informațiile practice și procedurale: pentru a putea înțelege ce se întâmplă, copiii implicați în procedurile judiciare au nevoie de informații practice despre modul de derulare a procesului, când și unde va avea loc înfățișările, rolurile și responsabilitățile diferiților actori. Există numeroase resurse adaptate copiilor și care pot fi folosite pentru a explica diferitele aspecte ale procesului de justiție, iar multe dintre acestea au fost elaborate de specialiști în lucrul cu copiii (v. lista de referințe de la finalul acestui modul). Și totuși, după cum ilustrează relatările copiilor, mulți dintre cei cu care am discutat s-au plâns de lipsa de informații cu privire la aspectele cele mai elementare ale cazurilor lor, inclusiv ora și locul audierilor, sau numele și rolurile adulților implicați în audieri.
  • Al doilea nivel se referă la informațiile privind drepturile fundamentale. Pentru ca să se simtă pe deplin implicați și luați în considerare în procesul de justiție, copiii trebuie să fie informați nu doar cu privire la consecințele posibile, ci și cu privire la ce ar trebui să se întâmple. Acestea se numesc informații privind drepturile de bază. De exemplu, copiii nu pot exprima o obiecție ca urmare a neluării în seamă a interesului lor superior de către sistemul de justiție și profesioniștii din domeniul protecției copilului, dacă ei nu au cunoștință despre existența unui astfel de drept. Ei trebuie să știe că în toate procedurile judiciare ar trebui să primeze interesul superior al copilului și că factorii pe care îi presupune acest lucru ar trebui identificați clar în consultare cu copilul.
  • De asemenea, am identificat un al treilea nivel de informații care se referă la punerea în practică a drepturilor. Numeroși practicieni depun eforturi pentru a se asigura că clienții copii primesc suficiente informații nu doar despre anumite aspecte ale cazului lor, ci și despre drepturile lor de bază, fundamentale. Cu toate acestea, o experiență împărtășită de numeroși copii care participă la procese judiciare este lipsa alarmantă de informații și cunoștințe despre modul în care să aplice acele drepturi la cazul lor particular. Spre exemplu, copiii cu care am stat de vorbă și care erau în plasament nu știau că aveau posibilitatea de a păstra legătura cu familia. Alții nu cunoșteau faptul că aveau dreptul la consiliere juridică sau aveau un cuvânt de spus în ceea ce privește persoana cu care vor locui după separarea părinților lor.
    Sarcina (și provocarea) practicienilor, astfel, este să le ofere informații (și sprijin) copiilor și tinerilor, prin care aceștia să fie convinși că pot insista ca drepturile lor să fie respectate în practică. Cu alte cuvinte, aceste informații permit copilului nu doar să dobândească anumite cunoștințe, ci și să identifice momentul și modul de a utiliza aceste informații astfel încât să-și poată susțină drepturile într-o manieră concretă și relevantă.

Pe scurt, respectarea dreptului copiilor la informare presupune mai mult decât simpla transmitere a pașilor procedurali; practicienii trebuie să pună aceste informații în context, să-i prezinte copilului o serie de opțiuni reale, să identifice tipurile de sprijin disponibile care să-i permită copilului să-și exercite alegerile, să calibreze așteptările acestuia în contextul particular al cazului său și să prezinte proiecții realiste și clare în ceea ce privește rezultatele care pot fi obținute prin alegerea fiecăreia dintre căile de acțiune. După ce am identificat tipul de informații de care au nevoie copiii în cadrul procedurilor judiciare și de ce, în continuarea acestui modul ne vom concentra asupra celui mai potrivit mod prin care practicienii pot comunica aceste informații.

INFORMAREA COPIILOR CU PRIVIRE LA TERMENII OFICIALI AI RELAȚIEI CU DUMNEAVOASTRĂ

La preluarea unui caz, avocații au o sarcină profesională și legală de a-și informa toți clienții, inclusiv copiii, cu privire la termenii relației lor sau ‘termenii contractului’. Acest lucru presupune ca avocatul să confirme în scris raporturile juridice, onorariul și serviciile avocațiale pe care și-au asumat că le vor furniza. Astfel de informații pot fi incluse într-o scrisoare de angajament. Scrisorile de angajament nu sunt, de regulă, „prietenoase” cu copiii! În general, avocații adoptă un format standard, scrisorile fiind formale ca ton și conținând anumiți termeni tehnici conform cerințelor profesionale.

La bază, o abordare bazată pe drepturile copilului presupune ca dumneavoastră să vă adresați direct acestuia, chiar dacă acest proces este însoțit de o scrisoare standard către adulții responsabili de îngrijirea sa. Majoritatea copiilor cu care am vorbit pe parcursul acestui proiect nu au primit nicio corespondență direct de la avocații lor – practicienii au comunicat direct părinților sau reprezentanților lor legali; alții nu au înțeles informațiile pe care le-au primit de la avocatul lor, ceea ce a agravat starea de confuzie și izolare resimțită de copil pe parcursul procesului. De asemenea, se creau anumite probleme pentru avocat, după cum arată și următoarele opinii ale practicienilor:

”Le poți formula cât de simplu posibil, dar tot este nevoie să incluzi un anumit volum de informații juridice. Trebuie să incluzi și prevederi din lege, iar legea nu este formulată pe înțelesul copiilor”

”Nu voi spune “Doresc să vă informez”, ci “ți-am spus asta, ți-am spus așa”. Și încerc să explic... copilul știe ce înseamnă autoritate publică? Și nu cred că poți folosi o scrisoare standard pentru că trebuie să ai în vedere vârsta, nivelul de înțelegere specifice fiecărui copil”

”Dar cred că este important să comunici cu copilul, să îi spui că toate mesajele îi vor fi adresate lui, că se poate implica, că poate să mă contacteze direct”

”Este o provocare să oferi copilului toate informațiile la care au dreptul, dar în același timp să te asiguri că informațiile sunt adaptate nivelului său de înțelegere. Deși nu poate exista nici un document sau scrisoare standard care să fie potrivită pentru toți copiii, trebuie să gândești creativ la cum îți poți simplifica limbajul și exprimarea. Nu poți face asta decât de la caz la caz”

Exercițiu

Utilizați un model de scrisoare de angajament pe care dumneavoastră sau colegii dumneavoastră ați trimis-o recent unui client (ideal, unui client copil dacă aveți un astfel de exemplu). Cu ajutorul listei de factori inclusă în Orientările 1, 2 și 3 din Orientările privind justiția în interesul copilului (rezumate în tabelul de mai jos), evaluați măsura în care scrisoarea de angajament respectă următoarele criterii:

Întrebare Da Nu Detalii
I-ați adresat scrisoarea direct copilului?
Ați prezentat informațiile într-un limbaj și o formă pe care copilul le poate înțelege?
Scrisoarea îl informează pe copil cu privire la drepturile sale fundamentale relevante pentru procedurile în care este implicat?
Include informații despre durata posibilă a procesului?
Include informații despre posibilele căi de atac sau mecanisme independente de reclamații în ceea ce privește orice aspect al procesului?
Include informații despre sistemul și procedurile aferente, precum și rolul pe care îl poate avea copilul în diferite etape?
Include detalii despre formele de sprijin – emoțional, financiar, traducere, asistență socială, educațional sau alt sprijin specializat – de care copilul poate beneficia pe durata procesului și despre cum să acceseze acest sprijin?
Include informații privind modul în care siguranța și bunăstarea copilului vor fi protejate pe durata procesului?
Oferiți informații care să-i permită copilului să vă contacteze cu ușurință fără să suporte costuri?

Este extrem de dificil să prezinți toate aceste detalii practice și legate de drepturile procesuale, împreună cu informațiile contractuale necesare pentru a vă îndeplini obligațiile profesionale, într-o singură scrisoare, care să poată fi și înțeleasă de copil. Cel mai probabil, copilul (ca și un client adult) nu va citi nici cea mai atent compusă scrisoare, dacă este prea lungă sau detaliată. Ați putea avea în vedere, în schimb, să apelați la o variantă combinată: un tabel de o pagină care să rezume conținutul / temele principale ale scrisorii, împreună cu documentul complet, în format extins, pe care copilul îl poate consulta dacă dorește.

ANGAJAMENT

DEZVOLTAȚI UN MODEL DE SCRISOARE DE ANGAJAMENT SAU DE CORESPONDENȚĂ SPECIAL CREATE PENTRU COPII ȘI CARE POT FI ADAPTATE CAZURILOR ÎN CARE ASISTAȚI/REPREZENTAȚI COPII.

Metode și mijloace adecvate de informare a copiilor: să explicăm fără a simplifica excesiv

Una dintre sarcinile principale ale avocatului care reprezintă orice client este de a-i oferi acestuia informații și consiliere și de a se asigura că acestea sunt înțelese.

Prevederi relevante

Orientarea 2
Copiii ar trebui să primească informații și consiliere într-o manieră adecvată vârstei și maturității lor, într-un limbaj ușor de înțeles și care să țină cont de diferențele culturale și între sexe.

Este posibil ca un copil să nu înțeleagă aspecte cheie ale legislației și procesului de justiție, iar acest fapt poate avea un impact semnificativ nu doar asupra experienței sale la contactul cu sistemul judiciar, ci și asupra capacității avocatului de a-i gestiona eficient cazul.

Cunoaștem faptul că, adesea, adulții nu pot aprecia gradul de confuzie și lipsa de înțelegere resimțite de copiii implicați în proceduri judiciare.

Mai jos sunt câteva exemple de probleme care ar putea împiedica un copil să-și înțeleagă propriul caz și care ar putea afecta abilitatea dumneavoastră de a-i oferi informații și consiliere într-un mod eficient:

  • Starea emoțională, uneori suferința unui copil poate îngreuna comunicarea.
  • Complexitatea problemei.
  • Complexitatea limbajului juridic, în special pentru copii.
  • Lipsa controlului asupra informațiilor relevante, de exemplu atunci când informațiile de care aveți nevoie pentru a reprezenta copilul în mod adecvat sunt sub controlul organelor de poliție, părinților, asistenților sociali sau al altor avocați.
  • Procesul de negociere cu adulții care dețin informații relevante pentru caz.
  • Presiunea de a gestiona în mod profesional relația cu clientul.
  • Lipsa de instruire sau experiență în ceea ce privește modul de evaluare a înțelegerii copiilor.

O primă metodă pentru a asigura înțelegerea este utilizarea unui limbaj accesibil copiilor. Aveți dificila sarcină de a explica clar terminologia, astfel încât clientul copil să o poată înțelege, având în vedere vârsta, vulnerabilitățile, contextul cultural și social din care provine. Chiar și termeni pe care dumneavoastră, ca practician, îi considerați ca fiind de la sine înțeleși, precum ”protecția copilului”, ”stabilirea discernământului”, ”instanță”, ”audiere”, ”cale de atac” etc., pot fi nefamiliari unui copil care nu a mai participat anterior la proceduri judiciare.

Însă e simplu de spus și dificil de pus în practică. Va trebui să cunoașteți bine gradul de înțelegere și nivelul cunoștințelor copilului. Însă, atunci când utilizați un limbaj accesibil copilului, trebuie să aveți grijă să nu simplificați excesiv termenii, adică nu până la punctul în care orice sfat sau informații își pierd sensul, iar dumneavoastră riscați să nu vă îndepliniți obligațiile profesionale de a-i furniza clientului toate informațiile de care are nevoie. Este un echilibru dificil de obținut în practică, întrucât mai ales corespondența scrisă este importantă nu doar pentru informarea copilului în ceea ce privește procesul, ci și pentru a păstra o evidență a evoluției cazului pentru alți profesioniști implicați.

”Ca avocat, probabil că ți se întâmplă des să uiți că termenii pe care îi folosești sunt greu de înțeles și pentru adulți, cu atât mai mult pentru copii. Însă e periculos și să subestimezi și să supraestimezi capacitatea unui copil de a înțelege ceea ce spui. Ambele variante sunt problematice”

Practicienii cu care ne-am consultat ne-au împărtășit câteva tehnici pe care le folosesc pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă mai bine procesul de justiție, atât prin întâlnirile față în față, cât și în afara acestora.

”Nu întrebi niciodată pe cineva ‘Înțelegi?’, întotdeauna adresezi o întrebare de substanță, iar răspunsurile pe care încerci să le obții sunt cele care îți dovedesc dacă a înțeles sau nu”

”Inițial, am încercat să evaluez cât de multe știa despre motivul pentru care stătea de vorbă cu mine, așa că i-am explicat câteva concepte. Am împărțit problemele în categorii și apoi am adus în discuție problemele penale, apoi remediul. Toate în mai multe etape și am completat cu diagrame, dar a fost destul de dificil.”

”Am împărțit problemele într-un grafic sub formă de cercuri și linii, încercând să reprezint sistemul judiciar în formă vizuală”

”Nu încercați doar să vă dezvoltați abilitățile de comunicare – este la fel de important să găsiți tehnici prin care să puteți verifica dacă ați fost înțeleși corect de copil. Nu e suficient niciodată să întrebi un copil ”Ai înțeles?”

Elemente cheie ale acestui exercițiu

  • Atunci când verificați gradul de înțelegere, evitați să adresați întrebări precum “Înțelegi?” întrucât acestea conduc la răspunsuri închise precum ‘da’ sau ‘nu’, iar copiii adesea răspund afirmativ deși nu înțeleg informația. Utilizați întrebări care pornesc de la ”cine”, ”când”, ”unde”, ”cum”, ” de ce” etc, care încurajează răspunsuri deschise și îi solicită copilului să și explice ce a înțeles (ex. “de ce trebuie să mergem în instanță?”; “care este data audierii?”).
  • Rugați copilul să explice la rândul lui un lucru pe care i l-ați spus, este o metodă excelentă pentru a-i verifica înțelegerea. Chiar și atunci când vă spune că și-a făcut o idee despre ce i-ați spus, este posibil să descoperiți că nu ați fost atât de clar pe cât credeți.
  • Fiți atent la modul în care copilul redă sfaturile dumneavoastră, acest lucru vă poate ajuta să aflați modul în care copilul a înțeles concepte cu care dumneavoastră lucrați în mod curent.
  • Atât în corespondență, cât și întâlnirile față în față, utilizați un glosar/dicționar juridic adaptat pentru copii pentru a le explica concepte sau termeni specifici care sunt foarte cunoscuți de avocați, dar nu sunt neapărat corect înțeleși de copii. Chiar și termeni care par de bază precum ‘asistent social’, ‘audiere’, ‘probă’ și ‘martor’ pot avea nevoie de anumite explicații, de aceea nu presupuneți că anumite noțiuni sunt de la sine înțelese. Un exemplu de glosar juridic pentru copii este disponibil aici.

ÎN CONTINUARE

ELABORAȚI O SERIE DE ÎNDRUMĂRI (ex. MODELE DE ÎNTREBĂRI) PENTRU AVOCAȚII / STAGIARII DIN FIRMA DUMNEAVOASTRĂ PRIN CARE ACEȘTIA POT VERIFICA MĂSURA ÎN CARE COPIII AU ÎNȚELES INFORMAȚIILE ȘI SFATURILE CARE LE-AU FOST OFERITE.

Comunicarea între întâlnirile directe

Această secțiune finală se referă la modul în care avocații pot menține o comunicare eficientă între întâlnirile directe. În urma consultării cu copiii, dar și cu avocații, am constatat că există trei elemente esențiale ale acestei comunicări:

  • Regularitate: Comunicarea trebuie să fie regulată pentru a ține copilul la curent cu orice evoluții ale cazului lor (chiar și dacă este vorba de absența oricărui progres) și pentru a vă asigura că relația dintre dumneavoastră și copil se bazează pe încredere;
  • Accesibilitate: Comunicarea trebuie transmisă într-o formă / printr-un mijloc la care copilul are acces cu ușurință, de preferat la alegerea acestuia. Poate fi prin mesaj text, prin telefon, email sau whatsapp. Dacă un copil este familiarizat cu și deține controlul asupra metodei de comunicare, sunt șanse mai mari să citească și să înțeleagă informațiile pe care i le comunicați.
  • Caracter direct: dacă aveți drept client un copil, orice comunicare privind cazul său trebuie să fie direcționată în primul rând către el, chiar dacă nu este direct implicat în gestionarea cazului (din cauza complexității, a altor angajamente sau a unei simple lipse de interes). Se pot transmite informații suplimentare sau aceleași informații și adulților responsabili.

Aceste priorități sunt explicate în continuare de unii dintre avocații cu care ne-am consultat:

”Îi întreb despre asta încă de la prima întâlnire, pentru că unii tineri adoră emailul, alții preferă să vorbească prin telefon; este posibil ca nivelul de cunoaștere al limbii să nu fie foarte bun. Am avut tineri clienți cu care comunicam prin mesaje text. De aceea, este important să discuți cu ei ce ar prefera. O fată pe care o reprezint în prezent a spus că ar prefera să vorbesc cu fratele ei, iar el îi va transmite informațiile”

Când vine vorba despre modul de comunicare, trebuie să fie ales de ei. Dacă nu le place să vorbească la telefon, nu le place. Să le trimiți o scrisoare nu este întotdeauna cea mai bună metodă, o scrisoare de trei pagini este cam mult

Referințe utile

The International Association of Youth and Family Judges and Magistrates (IAYFJM) Guidelines on Children in Contact with the Justice System

Stalford, H., Cairns, L., and Marshall, J. ‘Achieving Child Friendly Justice through Child Friendly Methods: Let’s Start with the Right to Information’ (2017) Social Inclusion

EU Agency for Fundamental Rights. (2014). Broșura FRA explică termeni juridici pe înțelesul copiilor.

EU Agency for Fundamental Rights. (2017). Child-friendly justice: Perspectives and experiences of children involved in judicial proceedings as victims, witnesses or parties in nine EU Member States. Strasbourg: FRA.