Modulul 1 Desfășurarea întâlnirilor inițiale și luarea în considerare a opiniei copilului

Rezultate

La finalul acestui modul veți putea:

  • să înțelegeți, din perspectiva drepturilor copilului, cum ar trebui să procedați ca practician atunci când vă întâlniți cu un client copil și când ascultați opinia acestuia;
  • să identificați tehnicile pe care le puteți utiliza astfel încât să aveți o abordare prietenoasă față de copil în întâlnirile față în față și atunci când ascultați opinia acestuia;
  • să recunoașteți problemele și provocările principale înțâmpinate de avocați atunci când ascultă opinia copilului

Structura acestui modul

Acest modul cuprinde șase părți, construite pe baza informațiilor primite de la copiii cu care ne-am consultat.

  • Ce spun copiii despre prima întâlnire cu avocatul?
  • Asigurarea capacității – nu a copilului, ci a avocatului
  • Stabilirea încrederii
  • Evaluarea capacității copilului de a-și exprima opinia
  • Ascultarea copilului
  • Adoptarea unei abordări bazate pe drepturile copilului atunci când nu copilul este cel care își exprimă opțiunea.

Materiale necesare pentru acest modul

Acest instrument va fi foarte util dacă împreună cu colegii dumneavoastră puteți analiza informațiile pe care vi le oferă acesta în raport cu spețele dumneavoastră. În pregătirea pentru acest modul, ar fi bine să aveți la îndemână secțiunea relevantă din documentele proprii referitoare la relaționarea cu clienții vulnerabili, sau să identificați orientările relevante pentru domeniul dumneavoastră de specializare juridică. Dacă nu aveți o astfel secțiune în documentele proprii, ați putea elabora dumneavoastră una, pe baza informațiilor furnizate în acest modul.

Ce spun copiii despre prima întâlnire cu avocatul?

Acest modul se referă la modul în care avocații abordează întâlnirile față în față cu clienții copii, în special în ceea ce privește desfășurarea întâlnirilor inițiale și asculatarea opiniei copiilor. Modulul se bazează pe relatări ale unor tineri care au lucrat cu noi la acest proiect și care descriu întâlnirile cu avocații lor.

Dacă ești ținut la curent și primești informații despre ce se întâmplă cu dosarul tău, ajungi să capeți încredere

Asigurarea capacității  - nu a copilului, ci a avocatului

În prim planul abordării bazate pe drepturile copilului în practica judiciară se află dreptul copilului de a fi tratat cu atenție, sensibilitate, echitate și respect. Preambulul Orientărilor Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului arată clar că acest drept nu depinde sub nico formă de statutul juridic sau capacitatea copilului.


Prevederi relevante

Preambulul Orientărilor Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului
Copiii ar trebui tratați cu atenție, sensibilitate, echitate și respect pe parcursul oricărei proceduri sau cauze, acordând o atenție specială situației personale, bunăstării și nevoilor lor specifice, precum și un respect deplin pentru integritatea lor fizică și psihică. Acest tratament ar trebui să le fie oferit copiilor în orice situație în care aceștia intră în contact cu procedurile judiciare, nejudiciare sau alte acțiuni indiferent de statutul și capacitatea lor juridică în cadrul oricărei proceduri sau cauze.

Orientările privind justiția în interesul copilului arată că avocații trebuie să cunoască legislația și aspectele relevante ale drepturilor copilului, dar și să aibă o formare interdisciplinară adecvată și pregătirea necesară pentru a comunica adecvat, astfel încât să poată reprezenta în mod eficient copiii care participă la proceduri judiciare.

Prevederi relevante

Orientarea 14
Toți specialiștii care lucrează cu copiii și în interesul acestora ar trebui să beneficieze de formare interdisciplinară adecvată cu privire la drepturile și nevoile copiilor din diferite categorii de vârstă, precum și la tipurile de proceduri care le sunt adaptate acestora.

Orientarea 15
Specialiștii care intră în contact direct cu copiii ar trebui, de asemenea, să beneficieze de pregătirea necesară pentru a comunica cu aceștia indiferent de vârsta și stadiul lor de dezvoltare, precum și cu copiii aflați în situații speciale de vulnerabilitate.

Orientarea 39
Avocații care reprezintă copiii ar trebui să fie instruiți și să cunoască foarte bine drepturile acestora și aspectele conexe, să urmeze cursuri periodice și aprofundate de formare profesională și să fie capabili să comunice cu copiii în funcție de nivelul acestora de înțelegere.

Orientarea 64
Interogarea copiilor și obținerea informațiilor de la aceștia ar trebui, pe cât posibil, să fie efectuate de personal calificat. Ar trebui să se depună toate eforturile posibile pentru ca minorii să depună mărturie în cele mai favorabile spații și în cele mai bune condiții, adaptate la vârsta, maturitatea și nivelul lor de înțelegere, ținându-se cont de eventualele dificultăți de comunicare ale acestora.

Exercițiu

Mai jos sunt câteva întrebări pentru a vă ajuta în procesul de reflecție:

  • Câte cursuri de formare ați urmat și unde?
  • Care a fost natura cursurilor de formare pe care le-ați parcurs?
  • Cât de utile au fost aceste cursuri de formare pentru a vă pregăti pentru diferitele provocări cu care vă confruntați atunci când lucrați cu copii?
  • La aceste formări, ați învățat despre cum să lucrați cu copiii ca grup distinct de clienți?
  • La aceste formări, ați parcurs argumentele juridice din perspectiva drepturilor copilului?
  • Aveți suficientă experiență în materia juridică vizată pentru a putea reprezenta clienți vulnerabili așa cum sunt copiii?
  • Știți cum și unde să accesați cursuri suplimentare de formare profesională în cazul în care ați dori?
  • Ce alte formări suplimentare ați dori să urmați sau ați recomanda colegilor dumneavoastră?
  • Ați putea putea adopta un mecanism de evaluare de la egal la egal în rândul colegilor care lucrează cu copii – în sensul de a identifica acei colegi cu o bună experiență care să transmită bunele practici colegilor mai puțin experimentați?

Elemente cheie ale acestui exercițiu

Copiii au nevoi complexe care îi pot împiedica să-și exprime opinia și să se implice în procedurile judicare la fel de direct ca adulții. Exercițiul ar fi trebuit să vă permită să reflectați critic la elementele care vă fac să fiți pregătiți pentru a reprezenta interesele clienților copii.

ANGAJAMENT

INTRODUCEȚI O CERINȚĂ ÎN FIRMA/ORGANIZAȚIA DVS. CA TOȚI NOII STAGIARI SAU AVOCAȚI PARTENERI/COLABORATORI SĂ PARCURGĂ O FORMARE DE BAZĂ, INCLUSIV ACEST INSTRUMENT ONLINE, ÎNAINTE DE A LUCRA CU CLIENȚII COPII. AR TREBUI SĂ AVEȚI ÎN VEDERE ELABORAREA UNOR INSTRUMENTE DE FORMARE SUPLIMENTARE PENTRU A VĂ AJUTA ÎN ACTIVITATEA CU COPIII

Stabilirea încrederii


Prevederi relevante

Orientarea 54
În toate procedurile, copiii ar trebui tratați cu respect, în funcție de vârsta, nevoile speciale, maturitatea și nivelul lor de înțelegere, ținându-se cont de eventualele dificultăți de comunicare ale acestora. Cauzele care implică copii ar trebui soluționate în spații neintimidante și adaptate copilului.

Orientarea 57
În cazul în care copiii sunt audiați sau interogați în cadrul procedurilor judiciare, nejudiciare sau în cadrul altor tipuri de acțiuni, judecătorii și alți specialiști ar trebui să dea dovadă de respect și sensibilitate în interacțiunile cu aceștia.

Am aflat de la copiii cu care ne-am consultat în cadrul acestui proiect că stabilirea încrederii este fundamentală în cauzele în care sunt implicați copii. Vă puteți întâlni cu clientul dumneavoastră pentru prima dată la biroul dumneavoastră, într-o secție de poliție sau într-un alt loc. Implicarea într-o procedură judiciară în general și întâlnirea cu avocații în special poate fi o experiență traumatizantă și confuză pentru un copil. Chiar și unele gesturi minore pe care le faceți pot influența semnificativ încrederea copilului în dumneavoastră. Copiii sunt sensibili la modul în care avocații relaționează cu ei.  Gândiți-vă la ce faceți și spuneți astfel încât să le arătați că sunteți interesați cu adevărat de ceea ce au de spus. Că sunteți interesați nu doar de anumite fapte specifice legate de cauza lor, ci și de viața lor și de ei ca persoane. Au existat numeroase studii publicate în literatura juridică, sociologică și de psihologie a copilului care au confirmat beneficiul acestei schimbări în practica juridică. Implicarea reală a copilului încă de la începutul cazului duce la rezultate mai bune nu doar la un proces mai bun. Trebuie să clădiți o relație bazată pe încredere cu clienții copii dacă doriți să atingeți acest obiectiv.

Mai mulți copii cu care am vorbit consideră că avocații lor au doar gesturi mecanice și bifează niște căsuțe și că opiniile și trăirile lor nu prezintă neapărat interes pentru avocați. Copiii simt mai degrabă că situația lor este doar una dintr-un șir de cauze similare, cu strategii stabilite, adesea decise de avocat înainte să se fi întâlnit sau să fi discutat cu ei.

Dacă avocatul emite o serie de supoziții și își prezintă abordarea propusă într-un mod mecanic, copilul dobândește automat un rol pasiv. În plus, aceasta adâncește sentimentul de marginalizare al copilului și neîncrederea în persoanele aflate pe o poziție de autoritate. Pe de altă parte, dacă copilul este ajutat să înțeleagă și să ia decizii cu privire la propria cauză, acesta se simte mult mai abilitat, iar abordarea este una mai constructivă atât pentru copil cât și pentru dumneavoastră ca profesionist. În termeni de psihologia copilului, această formă de sprijin se numește „sprijin pentru autonomie”, iar în contextul procedurilor judiciare, sprijinul pentru autonomie necesită … „oferirea de informații și sprijin imparțiale și ne-imperative în vederea formării și/sau exprimării propriilor puncte de vedere și luării deciziilor” cu privire la procedurile respective (Daly, 2017). S-a demonstrat că atunci când se recurge la aceste măsuri de sprijin pentru autonomie, rezultatele din perspectiva educației, sănătății mintale și a altor aspecte sunt mai bune, deoarece copilul simte că deține mai mult control asupra deciziilor și este mai respectat. Probabil că mulți specialiști procedează deja astfel, tratându-i pe copii cu respect și oferindu-le asistența necesară pentru a-și înțelege situația, pentru a înțelege cum să ia decizii despre ceea ce își doresc și să comunice aceste decizii celor care au puterea de acțiune. Totuși, este important să vă întrebați dacă ați dezvoltat bune practici și o rutină în acest sens:

  • Sunteți conștienți de ce ați putea să îi transmiteți copilului: sunteți ușor de abordat? Sau afișați o lipsă de interes și o atitudine critică?
  • Îi țineți copilului un monolog sau ascultați activ ce are acesta de spus și parcurgeți împreună posibilele consecințe?

Crearea unei relații pozitive și bazate pe încredere încă de la început nu presupune doar ca avocații să facă un efort să comunice cu (și să îi asculte pe) clienții copii, ci și efectuarea unor adaptări specifice în mediul fizic.


Prevederi relevante

Orientarea 62
Pe cât posibil, sălile de audiere și de așteptare ar trebui amenajate astfel încât să creeze un mediu adaptat copilului.

Exercițiu

Gândiți-vă la experiența pe care o au copiii de diferite vârste care vin la biroul dumneavoastră. Utilizați lista de verificare de mai jos pentru a identifica eventualele aspecte ce ar putea fi modificate:

  • Cum îi întâmpină personalul de la recepție pe copiii de toate vârstele?
  • Aveți câteva jucării, cărți și reviste potrivite pentru copii de vârste diferite și cu interese diferite?
  • Aceste obiecte sunt la îndemână sau sunt ținute în spatele recepției? Dacă sunt ținute în spate, cum și când sunt scoase?
  • Considerați că decorul din sala de așteptare este atractiv pentru copii?
  • Copiii au acces la internet în zona de recepție?
  • Vă asigurați că, în cazul copiilor, timpul de așteptare nu este prea mare?
  • Le oferiți ceva de băut?
  • Acum examinați sala în care realizați interviurile cu copiii. Uitați-vă la decor, mobilier, amenajarea spațiului etc. Care ar fi percepția unui copil despre acea încăpere? Ați putea aduce unele îmbunătățiri? Ați putea afișa niște postere, de exemplu, cu privire la drepturile copilului.
  • Gândiți-vă la propria dumneavoastră persoană, inclusiv la hainele pe care le purtați și ce îi spuneți unui copil când sosește prima dată. Ce impresie credeți că lăsați?
  • Stați pe partea opusă a mesei sau în spatele biroului? Dacă da, credeți că este cea mai bună soluție? Ați putea cumva să stați lângă copil sau de aceeași parte a mesei?
  • I-ați întrebat vreodată pe copiii care vin la biroul dumneavoastră care este prima lor impresie sau ce alte comentarii ar avea de făcut cu privire la cele de mai sus?

Elemente cheie ale acestui exercițiu

Oferiți-le clienților copii suficient de mult timp și spațiu pentru a vă cunoaște și pentru a căpăta încredere în dumneavoastră. Copilul poate fi dispus să vă divulge unele informații chiar de la prima întâlnire, dar nu trebuie să uitați că sunteți un străin pentru el și că pentru început poate ar fi mai bine să solicitați și să furnizați câteva informații faptice de bază. Astfel, nu încercați să obțineți prea multe informații la prima întâlnire. Acceptați că această abordare va necesita multe resurse și timp la început, dar cu siguranță vă va ajuta să economisiți timp și efort pe viitor, precum și să creșteți nivelul de calitate a actului juridic. Pentru a-l face pe copil să se simtă mai în largul său, puteți începe prin a-i explica rolul dumneavoastră și modul în care veți lucra cu el pe parcursul procesului. Astfel, îl veți liniști și asigura pe copil că sunteți acolo pentru a-l reprezenta și nu doar faceți parte dintr-un sistem mare și ostil.

Evitați să formulați supoziții despre clienții copii pe baza cauzelor „similare” pe care le-ați avut anterior sau pe baza unor date incomplete. Tratați-i ca pe niște persoane individuale, care au propria poveste de spus. Oferiți-i copilului posibilitatea de a vorbi liber și la un nivel general despre îngrijorările, temerile și dorințele sale, precum și de a da frâu liber emoțiilor. Aceasta poate că nu vă va ajuta să obțineți un rezultat pozitiv direct în dosarul respectiv, dar vă poate ajuta să îi oferiți copilului siguranța că sunteți acolo pentru a-i susține cauza și că îi luați opiniile în serios.

Uneori, avocații subestimează impactul gesturilor relativ mărunte asupra relației cu clienții copii. Oferirea unei cești de ceai sau a unei băuturi răcoritoare, tonul vocii, o atitudine caldă și empatică și manifestarea interesului pentru viața copilului în afara procedurii pot contribui la clădirea unei relații pozitive.

Adoptați în mod conștient o abordare de „sprijinire a autonomiei”, așa cum se descrie mai sus.

ANGAJAMENT

IDENTIFICAȚI CEL PUȚIN UN ANGAJAMENT PE CARE VI-L PUTEȚI ASUMA PENTRU A FACE SCHIMBĂRI ÎN AMENAJAREA RECEPȚIEI PENTRU COPII. REȚINEȚI: CHIAR ȘI SCHIMBĂRILE MICI POT FACE O DIFERENȚĂ MAJORĂ.

Evaluarea capacității copilului de a-și exprima opinia și gestionarea instrucțiunilor contrare interesului superior al copilului

Atunci când lucrați cu clienți copii, un punct de pornire elementar este de a stabili dacă copilul are capacitatea de a-și exprima opinia.

Situația este foarte diferită atunci când copilul are capacitatea de a-și exprima opinia, însă nu sunteți de acord cu opinia sa deoarece considerați că este contrară interesului său superior.

Adesea, avocații nu știu foarte clar cum să evalueze capacitatea copilului. Unii apelează la îndrumare de specialitate, însă cei mai mulți fac apel la propriile instincte și experiențe. Indiferent care este abordarea dumneavoastră, există tendința de a considera că este de responsabilitatea copilului să demonstreze ca are capacitatea de a face alegerile potrivite. O abordare bazată pe drepturile copilului pune mai mult accentul pe practicieni și pe ce pot face aceștia pentru a-l sprijini pe copil să își exprime opinia față de caz.

Pentru a determina cum puteți îmbunătăți capacitatea copilului de a-și exprima opinia, încercați să răspundeți la o serie de întrebări. De exemplu, cu ajutorul potrivit din partea dumneavoastră, copilul poate înțelege informațiile pe care i le oferiți? Poate reține informațiile respective? Cu ajutorul dumneavoastră, copilul poate aplica acele informații astfel încât să participe activ la procesul de luare a deciziilor?

În unele cazuri, dacă apreciați la limită capacitatea copilului, veți face o evaluare continuă pentru a încerca să stabiliți mai clar dacă acel copil poate sau nu să participe la procesul de luare a deciziilor  în fiecare etapă a procedurii.

Uneori, va trebui să apelați la sprijinul unor specialiști sau membri ai familiei. Consultați Orientarea 16 din Orientările privind justiția în interesul copilului.



Prevederi relevante

Orientarea 16
Respectând în totalitate dreptul copilului la viața privată și la viața de familie, ar trebui încurajată cooperarea strânsă între diferiți specialiști cu scopul de a înțelege pe deplin copilul și de a-i evalua situația juridică, psihologică, socială, emoțională, fizică și cognitivă.

Exercițiu

citiți următorul studiu de caz și gândiți-vă la cum puteți proceda pentru a evalua capacitatea copilului de a vă da instrucțiuni într-o astfel de situație:

RA are 16 ani. Suferă de siclemie (o formă de anemie), dislexie și dificultăți de învățare și beneficiază de profesor de sprijin. RA și mama ei vă solicită sprijinul în urma deciziei autoritățiilor de a retrage statutul de cerințe educaționale speciale (CES) și orice sprijin aferent pentru educație după 16 ani. Autoritatea în cauză nu a furnizat dovezi că RA își poate continua educația fără sprijin, ci pare să fi luat o decizie generalizată de a retrage sprijinul educațional pentru toți tinerii de peste 16 ani.

Potrivit legislației relevante, RA poate contesta decizia autorităților. Totuși, din cauza dificultăților de învățare, RA nu-și  poate exprima direct opțiunile; îi este greu să își amintească anumite evenimente și să le prezinte în ordine cronologică. Mama ei este disponibilă pentru a da instrucțiuni în numele ei.

  • Cum determinați dacă RA are sau nu capacitatea de a-și exprima opinia?
  • Ați încerca să luați instrucțiuni direct de la RA sau de la mama ei?
  • Care ar fi beneficiile/provocările dacă ați urma direct opinia exprimată de RA?
  • Dacă decideți că este cel mai bine să luați instrucțiuni de la mama lui RA, ce ați face pentru a afla dorințele și sentimentele lui RA și pentru a ține cont de ele în argumentația dumneavoastră?

Acum, analizați situația în care decideți că există capacitatea copilului de a-și exprima opinia, dar sunteți îngrijorat că această opinie este contrară interesului său superior. În unele cazuri, copilul nu are experiența sau cunoștințele necesare pentru a-și da seama că o anumită acțiune este contrară interesului său superior. Evident, același lucru este valabil și în cazul unor clienți adulți.



Prevederi relevante

Principii fundamentale (III (C) Demnitate)

Copiii ar trebui tratați cu atenție, sensibilitate, echitate și respect pe parcursul oricărei proceduri sau cauze, acordându-se o atenție specială situației personale, bunăstării și nevoilor lor specifice, precum și un respect deplin pentru integritatea lor fizică și psihică. Acest tratament ar trebui să le fie oferit copiilor în orice situație în care aceștia intră în contact cu procedurile judiciare, nejudiciare sau alte acțiuni, indiferent de statutul și capacitatea lor juridică, în cadrul oricărei proceduri sau cauze.

Orientarea 25
Copiii ar trebui să fie informați și consultați în detaliu cu privire la posibilitatea de a recurge fie la o procedură judiciară fie la alternativele din afara instanței. De asemenea, aceste informații ar trebui să explice eventualele consecințe ale fiecărei opțiuni. Pe baza informațiilor corespunzătoare, juridice sau de altă natură, copiii ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a alege între procedurile judiciare sau o soluție alternativă ori de câte ori acest lucru este posibil. Copiii ar trebui să aibă posibilitatea de a obține consiliere juridică sau alte forme de asistență cu scopul de a stabili gradul de relevanță sau oportunitatea altor soluții propuse. În luarea acestei decizii ar trebui să se ia în considerare punctul de vedere al copilului.

Exercițiu

Analizați deciziile  consilierului juridic în situația clientului copil în următorul studiu de caz:

PC are 15 ani. Anterior, a fost asistată de un consilier juridic  în cadrul procedurii privind instituirea măsurilor speciale de protecție pentru PC și cei patru frați ai săi. PC împreună cu alți doi frați au fost lăsați să locuiască în continuare acasă, alături de părinții lor. Ceilalți doi frați au fost dați în plasament la un asistent maternal. Ulterior, autoritățile au dispus scoaterea PC din familie deoarece nu mergea la școală, ieșea în oraș să bea și să consume droguri, fiind în același timp expusă riscului de exploatare sexuală.

PC are acum 15 ani și a rămas însărcinată în urma unei relații cu un bărbat de 19 ani. Tânărul a fost acuzat de o infracțiune la viața sexuală și este acum în închisoare. Autoritatea locală este implicată în acest caz deoarece este îngrijorată de capacitatea lui PC de a avea grijă de bebelușul ei și de impactul nașterii bebelușului asupra fraților lui PC care încă locuiesc acasă.

De când a aflat de sarcină, PC pare să se fi schimbat în bine; a făcut pregătiri adecvate pentru bebelușul încă nenăscut și a cooperat cu autoritatea locală în evaluarea situației. Autoritatea locală a stabilit o serie de condiții pe care PC trebuie să le îndeplinească pentru a evita procedurile de dare în plasament a bebelușului, inclusiv:

  • Interdicția de a comunica cu fostul partener, care este acum în închisoare.
  • Participarea la un curs de îngrijire a copilului.
  • Exprimarea acordului de a intra într-un centru de ocrotire a mamei și copilului, după nașterea bebelușului, cu scopul unei evaluări a capacității de creștere și îngrijire a copilului.

În pofida acestor  condiții stabilite de autoritatea locală, PC a declarat că își dorește foarte mult să rămână acasă cu familia ei, în special cu mama ei, care este principalul său sprijin. Îi solicită consilierului să procedeze în consecință, ținând cont de dorințele ei.

Cum ați fi reacționat la solicitările lui PC în acest caz?

Iată ce a răspuns consilierul în acest caz:

Cunoscând istoricul cazului, consilierul a discutat cu PC despre probabilitatea ca autoritățile să emită o decizie  de încredințare în plasament pentru bebeluș dacă PC nu este de acord să apeleze la serviciile centrului  pentru mamă și copil. În urma unei discuții deschise referitoare la opțiunile disponibile, consilierul și PC au decis împreună că vor încerca și vor fi de acord cu un centru situat mai aproape de familia fetei, pentru a menține legătura cu familia. În cele din urmă, autoritatea locală a fost de acord cu această variantă și cu menținerea unui contact săptămânal între PC și mama ei, urmând ca frecvența contactelor să crească în timp, precum și cu menținerea unor legături regulate cu frații și familia extinsă.

Acest caz ilustrează faptul că abordarea bazată pe drepturile copilului presupune ca avocatul să îi ofere copilului o explicație clară, onestă și echilibrată cu privire la posibilele rezultate ale unei acțiuni, pe baza datelor concrete disponibile. Doar astfel copilul poate fi ajutat să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la calea de urmat într-un anumit demers. Cel mai adesea, chiar și în situațiile cele mai dificile, cu sprijinul și informațiile adecvate, copilul este capabil să ia decizii în interesul său superior.



Elemente cheie ale acestui exercițiu

  • Capacitatea unui copil este evaluată de avocat în mod continuu, cu sprijin din partea specialiștilor și a altor membri ai familiei.
  • Dacă copilul are capacitatea necesară, atunci ar trebui să i se dea posibilitatea de a decide calea de urmat. Copilul poate face acest lucru numai dacă primește informații clare despre opțiunile disponibile și posibilele consecințe ale fiecărei opțiuni.
  • În toate cazurile, avocatul are datoria de a promova interesul superior al copilului. Acesta este dificil de evaluat, mai ales dacă se ține cont de dorințele exprese și sentimentele copilului. În mod ideal, copilul are informații suficiente și înțelegerea necesară pentru a face alegeri care sunt în interesul său superior.
  • Dacă avocatul este convins că opțiunile formulate de copil subminează grav interesul superior al acestuia din urmă, atunci poate refuza să îl reprezinte pe copilul respectiv.

ANGAJAMENT

DE FIECARE DATĂ CÂND LUCRAȚI CU UN COPIL, FACEȚI UN EFORT DE A EXPLICA ȘI CONSEMNA DIFERITELE OPȚIUNI DISPONIBILE ȘI CONSECINȚELE POSIBILE, ASTFEL ÎNCÂT COPILUL SĂ POATĂ LUA O DECIZIE ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ CU PRIVIRE LA CALEA DE URMAT.

Ce voce ascultați?

Prevederi relevante

Orientarea 37
Copiii ar trebui să aibă dreptul de a fi reprezentați de un avocat, în special în cadrul procedurilor unde există sau poate apărea un conflict de interese între copil și părinți sau alte părți implicate.

Orientarea 40
Copiii ar trebui considerați clienți cu drepturi depline, iar avocații care îi reprezintă ar trebui să facă cunoscută opinia copilului.

Orientarea 58
Copiilor ar trebui să li se permită să fie însoțiți de un părinte sau, după caz, de un adult indicat de către aceștia, cu excepția cazului în care s-a hotărât altfel cu privire la persoana respectivă.


Un principiu fundamental al abordării bazate pe drepturile copilului în justiție este dreptul copilului de a avea un cuvânt de spus în deciziile care îl afectează. De obicei, copilul își exprimă dorințele sau sentimentele în legătură cu cazul său pe cale verbală, în cadrul întâlnirilor față în față; în acest sens, am stabilit deja cât este de importantă clădirea unei relații de încredere cu clientul copil. În cazul în care copilul este mai puțin capabil să se exprime verbal, din cauza unor nevoi speciale, a unor traume suferite sau a barierelor lingvistice, îi puteți cere să își exprime dorințele și sentimentele prin intermediul unor desene sau al altor tehnici vizuale.

Și alți adulți pot oferi sprijin în acest proces. La întâlnirile cu avocatul, copilul este de multe ori însoțit de un părinte, reprezentant legal sau un alt specialist. Acest lucru este important deoarece îi permite copilului să se simtă susținut de un adult în care are încredere, iar pe de altă parte, în multe cazuri, cum sunt cele legate de procedurile de dreptul familiei, interesele și drepturile copilului sunt legate intrinsec de interesele și experiențele celorlalți membri ai familiei.

Exercițiu

Vă prezentăm experiența unuia dintre copiii cu care ne-am consultat:

M-am întâlnit cu avocatul meu de trei ori. De fiecare dată, a vorbit numai cu mama. Niciodată nu mi s-a adresat mie”

Vă invităm să analizați în ce măsură există o tendință a avocaților de a proceda în acest mod.

O problemă des întâlnită este tendința adultului/adulților însoțitor/i (fie că adultul este asistent social, părinte, membru al familiei, prieten sau reprezentant legal) de a vorbi în numele copilului și chiar de a prelua controlul asupra discuției. Într-o astfel de situație, avocații pot fi tentați să adreseze întrebările și sfaturile adultului însoțitor mai degrabă decât copilului. Există mai multe motive pentru care se întâmplă acest lucru: unii avocați se simt mai confortabil să vorbească cu adulții; sau sunt îngrijorați că procesul sau consilierea juridică sunt prea complexe pentru a fi înțelese de copil; sau copilul este prea vulnerabil emoțional. Se poate întâmpla de asemenea ca adultul însoțitor să cunoască anumite date pe care copilul nu le cunoaște. Avocații sunt dornici să închidă rapid cauzele din lipsă de timp, astfel că vor să evite întârzierile care decurg din relaționarea directă cu copilul.


Elemente cheie ale acestui exercițiu

  • Spuneți-le clar tuturor celor interesați cine este clientul dumneavoastră – dacă clientul este copilul, dumneavoastră și orice adulți care îl însoțesc trebuie să fie conștienți de acest lucru în permanență. Obligațiile dumneavoastră profesionale sunt clare, și anume că trebuie să primiți instrucțiuni direct de la clientul dumneavoastră, chiar dacă durează mai mult și necesită abordări mai creative.
  • Spuneți clar că adulții însoțitori au doar un rol de suport; aceștia îi pot oferi sprijin emoțional copilului, pot acoperi lacunele și furniza informațiile pe care copilul nu poate sau nu vrea să le ofere, și se pot asigura că copilul înțelege pe deplin procesul și sfaturile.
  • Amenajați spațiul cu atenție înainte de întâlnire – așezați copilul pe locul principal și adultul într-o parte.
  • Când vorbiți, adresați-vă direct copilului și nu adultului care îl însoțește. Poate fi util să păstrați contactul vizual cu copilul și nu cu adultul
  • Cereți (poate chiar insistând) ca adulții însoțitori să părăsească încăperea pentru a vă permite să ascultați opinia copilului în mod direct și liber.


ANGAJAMENT:

STABILIȚI O REGULĂ ÎN FIRMA DUMNEAVOASTRĂ CA, LA ÎNCEPUTUL FIECĂREI ÎNTÂLNIRI CU CLIENȚII COPII, AVOCAȚII SĂ FACĂ O DECLARAȚIE CLARĂ CĂ ACEȘTIA SUNT CLIENȚII DUMNEAVOASTRĂ ȘI CĂ LE VEȚI ADRESA TOATE ÎNTREBĂRILE ȘI SFATURILE DIRECT LOR.

ADOPTAREA UNEI ABORDĂRI BAZATE PE DREPTURILE COPILULUI CÂND COPILUL NU VREA SAU NU POATE SĂ-ȘI EXPRIME OPINIA

Deși este important să aibă posibilitatea de a participa efectiv la procesul de justiție, dreptul la reprezentare și consiliere juridică și dreptul de a participa la proces reprezintă drepturi și nu obligații pentru copil. Participarea efectivă a copilului implică și recunoașterea și luarea în considerare a inabilității copilului, a lipsei de voință sau a lipsei de interes în a participa. Dar există și situații în care copilul pur și simplu nu are capacitatea de a alege, fie din cauza vârstei/nivelului de înțelegere, fie din cauza stării emoționale, fizice și emoționale fragile.

În aceste cazuri, aveți responsabilitatea de a vă asigura că principiile drepturilor copilului rămân primordiale. Mai exact, interesul superior al copilului (sau bunăstarea copilului) ar trebui să fie considerentul primar (în cazurile de imigrație și procedurile penale, de exemplu) și considerentul suprem (în cazurile familiale) aflat la baza tuturor deciziilor care îl afectează pe copil. În calitatea dumneavoastră de avocat, trebuie să luați în considerare mai mulți factori atunci când evaluați ce este în interesul superior al copilului. În unele materii juridice, există o cerință legală specifică în acest sens (de exemplu în procedurile care țin de dreptul familiei sau protecție specială); în alte contexte, factorii ce trebuie avuți în vedere pentru evaluarea interesului superior nu sunt prevăzuți de nicio reglementare dar, potrivit Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului, aceștia sunt factori care asigură integritatea fizică, psihologică, morală și spirituală a copilului și promovează demnitatea umană.)


Prevederi relevante

Comentariul general nr. 14 al Comitetului pentru Drepturile Copilului (par. 32)
Conceptul de interes superior al copilului este flexibil și adaptabil. Acesta ar trebui adaptat și definit de la caz la caz, în funcție de situația specifică a copilului sau a copiilor vizați, luând în considerare contextul lor personal, situația și nevoile acestora. Pentru deciziile individuale, interesul superior al copilului trebuie evaluat și determinat ținând cont de circumstanțele specifice ale copilului respectiv.

Orientări privind justiția în interesul copilului (III. Principii fundamentale, B(2)
În evaluarea intereselor superioare ale copiilor vizați în mod direct sau indirect:

a. ar trebui să se acorde ponderea corespunzătoare opiniilor acestora;
b. ar trebui să se respecte, în orice moment, toate celelalte drepturi ale copiilor, cum ar fi dreptul la demnitate, la libertate și la egalitatea de tratament;
c. toate autoritățile relevante ar trebui să adopte o abordare cuprinzătoare cu scopul de a lua în considerare toate interesele în cauză, inclusiv bunăstarea psihologică și fizică, precum și interesele juridice, sociale și economice ale copilului.

Orientările privind justiția în interesul copilului (III. Principii fundamentale, A(1)
1. Ar trebui respectat dreptul fiecărui copil de a fi informat cu privire la drepturile sale, de a beneficia de mijloacele adecvate de acces la justiție și de a fi consultat și ascultat în cadrul procedurilor care îl vizează în mod direct sau indirect. Aceasta include luarea corespunzătoare în considerare a opiniilor copilului, ținându-se cont de maturitatea și de eventualele dificultăți de comunicare ale acestuia, pentru ca participarea sa la proceduri să aibă sens.
2. Copiii ar trebui considerați și tratați ca deținători de drepturi depline și trebuie să fie autorizați să își exercite toate aceste drepturi într-un mod care să ia în considerare capacitatea lor de discernământ, precum și circumstanțele cazului.



Elemente cheie

  • Asigurați-vă că clientul dumneavoastră cunoaște încă de la început obligațiile dumneavoastră de a promova și proteja drepturile oricăror copiii vizați, mai ales interesul superior și dreptul de a participa;
  • Încurajați-vă clientul să îl informeze cu regularitate pe copil cu privire la evoluția cazului și să îl sprijine pe copil să vă contacteze direct pe dumneavoastră sau pe orice alt specialist, dacă este cazul;
  • Luați măsuri suplimentare pentru a comunica direct cu copilul, pentru a vă asigura că acesta este conștient de evoluția cazului și de posibilitatea de a-și exprima dorințele, opiniile și sentimentele.


ANGAJAMENT:

STABILIȚI O REGULĂ ÎN FIRMA DUMNEAVOASTRĂ CA AVOCAȚII SĂ FACĂ O DECLARAȚIE CLARĂ LA ÎNCEPUTUL FIECĂREI ÎNTÂLNIRI CU CLIENȚII ADULȚI CĂ VOR ADOPTA O ABORDARE BAZATĂ PE DREPTURILE COPILULUI ÎN ORICE CHESTIUNI CARE ÎI IMPLICĂ PE COPII.



Referințe utile

Aoife Daly, Children, Autonomy and the Courts: Beyond the Right to be Heard (Brill Nijhoff, 2017).

On clarifying the disctinction between children’s incapacity to instruct and their incapacity to determine what is in their best interests, see D Archard and M S kivenes, ‘ Balancing a Child’ s Best Interests and a Child’ s Views’ (2009) 1(7) International Journal of Children’ s Rights 1 .

Coram Children’s Legal Centre, ‘Best Interests of the Child in Immigration and Asylum Law’ Migrant Children’s Project Fact Sheet, May 2017

CAFCASS, My Wishes, Needs and Feelings: Guidance for Practitioners.